Despre cele exprimabile si cele inexprimabile

CAPITOLUL II

Despre cele exprimabile si cele inexprimabile. Despre cele cognoscibile si cele incognoscibile

Cel care vrea sa vorbeasca sau sa auda despre Dumnezeu trebuie sa stie in chip clar ca atat cele cu privire la doctrina despre Dumnezeu, cat si cele cu privire la doctrina intruparii, nu sunt toate inexprimabile si nici toate exprimabile, nici toate incognoscibile si nici toate cognoscibile.

Altceva este cognoscibilul si altceva exprimabilul, dupa cum altceva este vorbirea si altceva cunoasterea. Pentru aceasta nu pot fi exprimate cu claritate multe din acelea care se inteleg in chip obscur despre Dumnezeu, ci suntem siliti sa exprimam lucrurile, care sunt mai presus de noi, in felul nostru omenesc de a vorbi, dupa cum spunem ca Dumnezeu doarme, ca se manie, ca nu ne poarta de grija, ca are maini, picioare si cele asemenea.

Noi cunoastem si marturisim ca Dumnezeu este fara de inceput, fara de sfarsit, vesnic, pururea dainuitor, nezidit, neschimbat, neprefacut, simplu, necompus, necorporal, nevazut, impalpabil, necircumscris, infinit, incomprehensibil, indefinit, insesizabil, bun, drept, creatorul tuturor fapturilor, atotputernic, atotstapanitor, atoatevazator, atoatepurtator de grija, stapanitor si judecator. Cunoastem si marturisim ca este un singur Dumnezeu, adica o singura fiinta; ca este cunoscut si este in trei ipostase, adica Tatal si Fiul si Sfantul Duh; ca Tatal si Fiul si Sfantul Duh sunt unul in toate, afara de ne-nastere, nastere si purcedere; ca Fiul, Unul-Nascut si Cuvantul lui Dumnezeu si Dumnezeu, din pricina indurarii milei Sale pentru mantuirea noastra, a fost zamislit, fara de samanta, prin bunavointa Tatalui si prin conlucrarea prea Sfantului Duh, si s-a nascut prin Sfantul Duh, fara stricaciune, din Sfanta Fecioara si Nascatoarea de Dumnezeu Maria si s-a facut din ea om desavarsit; ca acelasi este, in acelasi timp, si Dumnezeu desavarsit si om desavarsit, din doua firi, din Dumnezeire si omenire, si in doua firi, care au facultatea de a intelege, de a voi, de a lucra si de a actiona liber, si ca sa spunem intr-un cuvant, fiind desavarsite, potrivit definitiei si ratiunii fiecareia din firi, adica a Dumnezeirii si a omenirii, dar intr-o singura ipostasa compusa; ca a flamanzit, a insetat, a obosit, a fost rastignit, a primit incercarea mortii si a ingroparii de trei zile, s-a inaltat la ceruri, de unde a si venit la noi, si iarasi va veni in vremea de apoi. Si martora a acestora este dumnezeiasca Scriptura si toata ceata sfintilor.

Ce este insa fiinta lui Dumnezeu, sau cum este intru toate, sau cum Fiul, Unul-Nascut si Dumnezeu, golindu-se pe El insusi, s-a facut om din sangiuri feciorelnice, fiind plasmuit dupa o alta lege decat cea fireasca, sau cum a umblat pe ape, fara sa-si ude picioarele, nu cunoastem si nici nu putem spune.

Asadar, nu este cu putinta sa spunem ceva despre Dumnezeu si, in general, sa intelegem altceva decat cele care, in chip dumnezeiesc, ni s-au vestit sau ni s-au spus si revelat prin cuvintele dumnezeiesti ale Vechiului si Noului Testament.

Categoria: Dogmatica - Sf. Ioan Damaschin

Cautare: