Despre credinta si botez

CAPITOLUL IX

Despre credinta si botez

Marturisim un botez spre iertarea pacatelor si spre viata de veci. Botezul indica moartea Domnului (Romani VI, 4; Coloseni II, 12.). Ne ingropam, deci, prin botez impreuna cu Domnul, dupa cum spune dumnezeiescul apostol (Coloseni II, 12.). Si dupa cum o data s-a savarsit moartea Domnului, tot astfel o data trebuie sa ne botezam. Ne botezam, dupa cuvantul Domnului, in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh (Matei XXVIII, 19.); iar prin aceste cuvinte suntem invatati marturisirea in Tatal si in Fiul si in Sfantul Duh. Asadar toti cei care au fost botezati in Tatal si in Fiul si in Sfantul Duh si au fost invatati prin aceasta o singura fire a Dumnezeirii in trei ipostase si se boteaza din nou, acestia rastignesc inca o data pe Hristos, dupa cum spune dumnezeiescul apostol: “Caci este cu neputinta ca cei odata luminati” si cele ce urmeaza, “sa se innoiasca iarasi spre pocainta, pentru ca ei rastignesc pentru ei din nou pe Hristos si-l batjocoresc” (Evrei VI, 4-6.). Dar toti cei care n-au fost botezati in Sfanta Treime, trebuie rebotezati. Chiar daca spune dumnezeiescul apostol ca “neam botezat in Hristos si in moartea Lui”( Romani VI, 3.), spune totusi ca nu trebuie sa se faca asa invocatia de la botez. Prin aceste cuvinte spune atat numai ca botezul este tipul mortii lui Hristos (Romani VI, 4; Coloseni II, 12.), deoarece botezul prin cele trei cufundari indica cele trei zile cat a stat Domnul in mormant. Prin urmare a fi botezat in Hristos inseamna a se boteza cei care cred in el (Galateni III, 27.). Si este cu neputinta sa credem in Hristos daca n-am fost invatati marturisirea in Tatal si in Fiul si in Sfantul Duh. Hristos este Fiul Dumnezeului celui viu, Fiu, pe care Tatal l-a uns cu Sfantul Duh, dupa cum spune dumnezeiescul David: “Pentru aceea te-a uns pe tine Dumnezeule, Dumnezeul tau, cu untdelemnul bucuriei mai mult decat pe partasii tai” (Psalmi XLIV, 9; Evrei I, 9.). Iar Isaia, ca din partea Domnului, spune: “Duhul Domnului peste mine, din cauza caruia ma uns” (Isaia LXI, 1; Luca IV, 18.). Domnul, invatand pe ucenicii Sai invocatia de la botez, a spus: “Botezandu-i in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh”( Matei XXVIII, 19.). Dumnezeu ne-a facut pentru nestricaciune; dar pentru ca noi am calcat porunca lui mantuitoare, ne-a condamnat la stricaciunea mortii; totusi, ca sa nu fie raul vesnic, s-a pogorat, in virtutea milostivirii Sale, spre robi si, facandu-se asemenea noua, ne-a rascumparat, prin patima sa, din stricaciune. Ne-a izvorat noua, din sfanta si prea curata Lui coasta, izvorul iertarii. Apa izvorata din coasta Sa este spre renastere si inundarea pacatului si a stricaciunii, iar sangele este bautura pricinuitoare vietii vesnice. Ne-a dat porunci ca sa ne renastem prin apa si prin Duh (Ioan III, 5.), deoarece prin rugaciune si invocare Sfantul Duh se pogoara asupra apei. Dar pentru ca omul este dublu, din suflet si corp, ne-a dat dubla si curatirea, prin apa si prin Duh. Duhul, pe de o parte, reinnoieste in noi starea dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu (Facerea I, 26.); iar apa, pe de alta parte, curateste, prin harul Duhului, corpul de pacat, si-l elibereaza de stricaciune. Apa indeplineste icoana mortii, iar Duhul da arvuna vietii.

De la inceput “Duhul lui Dumnezeu se purta deasupra apelor” (Facerea I, 2.) si dintru inceput Scriptura marturiseste despre apa ca este curatitoare. Pe timpul lui Noe, Dumnezeu a inecat pacatul mondial prin apa (Facerea VI, 17-22; VII, 1-24; VIII, 1-18.). Prin apa, potrivit legii, se curateste tot cel necurat, pana chiar si insesi hainele sunt spalate cu apa (Levitic XV, 10.). Ilie a aratat ca harul Duhului este unit cu apa, caci cu apa a ars jertfa (III Regi XVIII, 32-38.). Si potrivit legii, aproape toate se curatesc cu apa. Caci cele vazute sunt simboluri ale celor spirituale. A doua nastere se petrece in suflet, caci cu toate ca suntem creaturi, credinta are atata putere sa ne infieze prin Duh si sa ne duca la fericirea de alta data. Prin botez se da tuturora in mod egal iertare de pacate; harul Duhului insa, in masura credintei si a curatirii antecedente. Prin urmare, luam acum prin botez parga Sfantului Duh; iar renasterea este pentru noi inceputul unei alte vieti, pecete, talisman si luminare.

Trebuie cu toata puterea si cu tarie sa ne pastram pe noi insine curati de lucrurile intinate, ca sa nu ne intoarcem ca si cainele la varsatura sa si sa ne facem iarasi pe noi insine robii pacatului. “Credinta fara fapte este moarta” (Iacob II, 26.) dupa cum si faptele fara credinta. Credinta adevarata se incearca prin fapte.

Ne botezam in Sfanta Treime. Aceasta pentru motivul ca cei care se boteaza au nevoie de Sfanta Treime pentru mentinerea si dainuirea lor si este cu neputinta ca sa nu fie impreuna unele cu altele cele trei persoane ale Sfintei Treimi, caci Sfanta Treime este nedespartita.

Primul botez a fost botezul potopului (Facerea VII, 17-24.) pentru curmarea pacatului. Al doilea, botezul prin mare si nori (I Corinteni X, 2; Numeri IX, 15-22. ), caci norul este simbolul Duhului, iar marea simbolul apei. Al treilea, botezul legii vechi, caci tot cel necurat se spala cu apa, ba inca isi spala si hainele si astfel intra in tabara (Levitic XV, 3-33.). Al patrulea, botezul lui Ioan (Matei III, 1-12; Marcu I, 4-8; Luca III, 2-18.), care a fost introductiv si conducea la pocainta pe cei botezati ca sa creada in Hristos. “Eu, spune Sfantul Ioan Botezatorul, va botez cu apa, dar cel care vine in urma mea va va boteza cu Duhul Sfant si cu foc” (Matei III, 11; Marcu 1. 8; Luca III, 16.). Asadar, Ioan curateste mai dinainte prin apa, in vederea Duhului.

Al cincilea, botezul Domnului (Matei III, 13-17; Marcu I, 9-11; Luca III, 21-22; Ioan I, 29-34.), cu care s-a botezat El insusi. Se boteaza nu pentru ca El a avut nevoie de curatire, ci pentru ca si-a impropriat curatirea mea, ca sa zdrobeasca capetele balaurilor in apa” (Psalmi LXXIII, 14.), ca sa inece pacatul, ca sa inmormanteze pe tot Adamul cel vechi in apa, ca sa sfinteasca pe Botezator, ca sa implineasca legea, ca sa descopere taina Treimii, ca sa ne dea noua pilda si exemplu de a ne boteza. Si noi ne botezam cu botezul desavarsit al Domnului, cel prin apa si prin Duh. Se zice ca Hristos boteaza cu foc, pentru ca a revarsat harul Duhului peste sfintii apostoli in chipul limbilor de foc (Fapte II, 1-4.), dupa cum spune insusi Domnul: “Ioan v-a botezat cu apa, dar voi veti fi botezati cu Sfantul Duh si cu foc, nu mult dupa aceste zile” (Fapte I, 5), sau din pricina botezului pedepsitor al focului ce va sa fie. Al saselea botez este botezul prin pocainta si lacrimi, care este cu adevarat greu. Al saptelea, botezul prin sange si mucenicie, cu care insusi Hristos s-a botezat in locul nostru; ci este foarte cinstit si fericit, pentru ca nu se pangareste a doua oara cu intinaciunea. Al optulea botez si ultimul (Adica focul cel vesnic de dupa judecata obsteasca.), nu este mantuitor, ci pe de o parte distruge rautatea - caci nu mai guverneaza rautatea si pacatul - iar pe de alta parte, pedepseste necontenit.

Duhul Sfant s-a pogorat peste Hristos in forma corporala ca un porumbel (Matei III, 16; Marcu I, 10; Luca III, 22; Ioan I, 32.) si arata parga botezului nostru si cinsteste corpul. Pentru ca si acesta, adica corpul, este Dumnezeu prin indumnezeirea lui. Inca de la inceput a obisnuit ca un porumbel sa binevesteasca sfarsitul potopului (Facerea VIII, 11-12.). Dar peste sfintii apostoli s-a pogorat in chip de foc (Fapte II, 1-4.). Caci El este Dumnezeu, iar “Dumnezeu este foc mistuitor” (Deuteronom IV, 24; Evrei XII, 29.).

Botezului ii urmeaza ungerea cu untdelemn; el indica ungerea noastra, ne face hristosi (=unsi) si ne fagaduieste, prin Duhul Sfant, mila lui Dumnezeu, pentru ca porumbelul a dus o ramura de maslin celor care au fost izbaviti de potop (Facerea VIII, 11.).

Ioan a fost botezat punand mana pe capul dumnezeiesc al Stapanului (Nici un text din Evanghelii nu se refera ca Sf. Ioan Botezatorul a pus mana pe capul Mantuitorului cand l-a botezat. Afirmatia aceasta s-a pastrat prin Traditie si prin influenta iconografiei botezului Domnului.) si cu sangele sau (Matei XIV, 3-12; Marcu VI, 17-29.).

Nu trebuie sa se intarzie botezul, cand credinta acelora care se apropie de el a fost marturisita prin fapte. Cel care se apropie de botez cu viclenie va fi mai degraba pedepsit decat va folosi.

Categoria: Dogmatica - Sf. Ioan Damaschin

Cautare: