DESPRE DEASA SAU RARA IMPARTASIRE CU SFINTELE SI PREACURATELE TAINE ALE DOMNULUI

INVATACELUL: Parinte, cum stau lucrurile cu acei ce zic ca noi, crestinii, trebuie neaparat sa ne impartasim mai des cu Sfintele Taine ?

PREOTUL: E bine ca un crestin sa se impartaseasca mai des, dar cu pregatirea cuvenita unei asemenea Sfinte si infricosate Taine. Ca sa ne dam seama de primejdia ce asteapta pe cei ce vor a se impartasi fara pregatirea cuvenita, sa ascultam cuvintele sfantului si marelui apostol Pavel care, in aceasta privinta, spune asa: “Sa se cerceteze insa omul pe sine si asa sa manance din Paine si din Pahar sa bea; caci cel ce mananca si bea cu nevrednicie osanda isi mananca si bea, nesocotind Trupul Domnului” (I Cor., 11, 28-29), iar cat priveste deasa sau rara impartasire cu Sfintele Taine, sa ascultam pe marele dascal al lumii, dumnezeiescul parinte Ioan Gura de Aur, care in aceasta privinta ne vorbeste asa: “Multi cu Tainele acestea o data intr-un an se impartasesc, altii de doua ori, iar altii de mai multe ori. Deci catre toti ne este noua cuvantul, nu numai catre cei de aici, ci si catre cei ce sed in pustie (pustnicii). Ca aceia se impartasesc o data in an, iar de multe ori dupa doi ani”. Apoi zic: “La fel sunt primiti cei ce o data, cei ce de multe ori, cei ce de putine ori se impartasesc. Cei ce au stiinta gandului curata, cei ce au viata neprihanita, cei ce sunt intru acest fel totdeauna, sa se apropie. Iar cei ce nu sunt intru acest fel, niciodata sa nu se apropie. Pentru ce? Pentru ca isi iau osanda si munca si pedeapsa” (Impartirea de grau, cuv. 53, Buzau, 1833, p. 449). Iar in alt loc zice: “Nu sarbatoarea Nasterii sau a Botezului Domnului, nici cele patruzeci de zile (Postul Mare), fac vrednici pe crestini a se apropia de impartasirea cu Preacuratele Taine, ci lamurirea si curatirea sufletului. Cu aceasta, totdeauna apropie-te; fara aceasta, niciodata” (Ibidem, cuv. 54, p. 455). Apoi, aratand acest sfant parinte cat de mare este primejdia preotului ce da Sfintele Taine celor nevrednici - cand va sti nevrednicia lor - zice asa: “Nu da sabie in loc de hrana, ca nu mica munca zace asupra voastra daca, stiind pe cineva nevrednic, ii veti ingadui sa se impartaseasca de masa aceasta”. Apoi zice: “Sangele lui Hristos din mana voastra se va cere”. Aratand apoi cat de mult tinea el la darea cu grija a Preacuratelor Taine ale lui Hristos, zice: “Macar voievod de ar fi, macar eparh, macar cel incununat cu coroana, daca cu nevrednicie se apropie, opreste-l. Mai mare stapanire ai tu decat acela. Caci mai rau decat cel indracit este cel ce se apropie cu nevrednicie…”. “Teme-te de Dumnezeu, nu de om. Iar de te vei teme de om, si de Dumnezeu vei rade; iar daca te vei teme de Dumnezeu, si oamenilor vei fi intru cinste; iar daca tu nu indraznesti sa-l opresti, adu-l la mine. Nu voi ingadui sa se faca aceasta. Mai degraba de suflet ma voi desparti, decat a da Sange Domnesc celor nevrednici. Tot sangele meu il voi varsa, mai inainte de a da Sange atat de infricosator celui ce nu i se cuvine. Dar daca mult cercetand pe cineva, vedem ca n-a stiut pe cel rau, nu este nici o vina” (Ibid., Cuv. 55, p. 459). Si iarasi, in alt cuvant al sau zice: “Cand aveti a va apropia de masa aceasta infricosatoare si dumnezeiasca si de Sfintele Taine, sa faceti aceasta cu frica si cu cutremur, cu constiinta curata si cu rugaciune” (Cuvant la Nasterea Domnului, “Izvoarele Ortodoxiei”, Nr. 5, p. 22). Apoi, aratand cine este vrednic a se apropia de Sfintele si Preacuratele Taine ale lui Hristos, zice asa: “Cand auzi zicandu-se Sfintele Sfintilor sa stii ca aceasta inseamna ca daca nu este cineva sfant, sa nu se apropie; nu numai curat de pacate, ca pe cel sfant nu numai izbavirea de pacate il face astfel, ci venirea de fata a Duhului Sfant si bogatia faptelor bune” (Impartirea de grau, Cuv. 53, p. 459).

INVATACELUL: Dar cum trebuie sa se pregateasca cineva cand are a primi Sfintele si Dumnezeiestile Taine ale Trupului si Sangelui Domnului?

PREOTUL: Oricine voieste a se apropia de impartasirea Sfintelor si Dumnezeiestilor Taine este dator mai inainte sa fie spovedit cu de-amanuntul de pacatele sale si, daca ii va da voie duhovnicul sau, sa se impartaseasca. Apoi sa se impace cu toti, sa-si citeasca toata pravila (rugaciunile dupa randuiala pusa in Ceaslov) si sa petreaca cu grija sfanta, cu post si infirmare, atat inainte de Sfanta impartasanie, cat si dupa ce o va primi. Acest lucru il arata iarasi sfantul Ioan Gura de Aur: “Iar tu, mai inainte de a te impartasi, posteste, ca sa te arati vrednic de impartasire, iar dupa ce te-ai impartasit, sa sporesti infranarea, pentru ca nu pe toate sa le prapadesti, macar ca nu este acelasi lucru sa fii treaz inainte de a te impartasi, si dupa ce te-ai impartasit caci trebuie sa pazesti infranarea intru amandoua, dar mai vartos dupa ce ai primit pe Mirele, mai inainte (trebuie a pazi trezvia si infranarea), ca sa te faci vrednic a-L primi, iar mai pe urma, ca sa te arati vrednic de cele ce ai primit” (Impartirea de grau, cuv. 54, pag. 451).

Asadar, frate, intelege ca pregatirea cu evlavie isi sarguinta ne este ceruta si inainte de a ne impartasi cu Sfintele si Preacuratele Taine, si dupa ce Le-am primit, deoarece mai ales intru aceasta vreme cauta diavolul sa ne ispiteasca si sa ne jefuiasca de bogatia cea duhovniceasca pe care am primit-o prin impartasirea cu Trupul si Sangele Domnului.

INVATACELUL: Dar cum poate cineva sa se pregateasca pentru impartasirea cu o Taina ca aceasta, adica sa primeasca prin impartasire Trupul si Sangele Domnului, si cine poate face vreodata acest lucru ?

PREOTUL: Da, cu adevarat, nimeni din oameni nu poate sa pretinda ca s-a pregatit vreodata cat trebuie pentru primirea infricosatelor Taine ale Trupului si Sangelui Domnului. Dar nici nu trebuie sa cada in deznadejde si neglijenta, din pricina acestei nevrednicii. Noi suntem datori sa ne pregatim dupa puterea noastra, iar pe cele ce nu putem a le implini sa le lasam pe seama milei si indurarii lui Dumnezeu, Care n-a venit sa cheme pe cei drepti, ci pe cei pacatosi la pocainta si Care stie totdeauna si nestiinta, si neputinta noastra. Acest lucru il stim tot de la dumnezeiescul parinte Ioan Gura de Aur: “Nu trebuieste nici sa le lasam pe toate in seama lui Dumnezeu si sa dorim, nici silindu-ne sa socotim ca prin ostenelile noastre pe toate le ispravim, caci Dumnezeu nu voieste ca noi sa dormim socotind ca pe toate le lucreaza El, nici nu voieste sa ne mandrim ca noi le facem pe toate” (Impartirea de grau, cuv. 54, pag. 453).

INVATACELUL: Oare si preotii trebuie sa aiba mare pregatire cand slujesc Sfanta Liturghie, ca si crestinii care se pregatesc pentru Sfanta impartasanie ?

PREOTUL: Cu adevarat, mare pregatire trebuie sa aiba crestinii care vin la Sfanta impartasanie, dar mult mai mare pregatire trebuie sa aiba preotul, care nu numai ca se impartaseste cu Sfintele Taine, ci si jertfeste pe Hristos la Sfanta Liturghie. Acest adevar intelegandu-l, dumnezeiescul parinte Ioan Gura de Aur zice: “Mai curat decat razele soarelui trebuie sa fie mana aceea care taie acest Trup, gura care se umple de foc duhovnicesc, limba care se roseste cu sange prea infricosator”. Apoi zice: “Ia seama, cu ce cinste te-ai cinstit, de ce masa te indulcesti: de Cel de care ingerii se cutremura vazandu-L si nici nu indraznesc sa priveasca fara frica la raza ce iese de acolo. Cu aceasta noi ne hranim, cu aceasta ne framantam, si ne-am facut noi ai lui Hristos, un trup si o carne. Cel ce va grai puterile Domnului, auzite va face toate laudele Lui. Care pastor isi hraneste oile cu propriile sale madulare?” (Ibid., Cuv. 54, pag. 454).

INVATACELUL: Dar daca cineva este bolnav, batran si neputincios si este sarac, neavand ce da milostenie, cum poate unul ca acesta sa se pregateasca pentru impartasirea cu Sfintele si Preacuratele Taine ale lui Hristos ?

PREOTUL: Asculta, frate: Prea-Bunul, Prea-Induratul, Prea-Milostivul si Atotstiitorul Dumnezeu nu cere de la om cele ce sunt peste puterea lui. Asadar, de la cel bolnav si neputincios El nu cere post, privegheri, matanii si altele de acest fel pentru a se putea impartasi cu Sfintele Taine, nici de la cel sarac nu pretinde milostenie, ci numai trei lucruri:

1) spovedanie curata si impacare cu toti;

2) smerenie a inimii, cu umilinta;

3) rugaciune de multumire, adica sa se roage in toata vremea lui Dumnezeu si sa-I multumeasca pentru boala, suferinta, neputinta si saracia ce i s-au dat, caci atat saracia, cat si boala si suferinta smeresc inima omului. “Inima infranta si smerita, Dumnezeu nu o va urgisi” (Psalm 50; vezi despre aceasta si la sf. Isac Sirul, Cuvantarea 21, pag. 109, 110, 111 precum si la sf. Efrem Sirul, Cuvantare pentru faptele bune trupesti, tom. II, pag. 495 si altele).

INVATACELUL: Dar daca cel bolnav nu poate citi rugaciuni multe, cum poate el sa se pregateasca pentru Sfanta impartasanie ?

PREOTUL: In rugaciuni nu este nevoie de cuvinte multe, precum a zis Domnul (Matei, 6, 7); suferindul sa spuna cu smerenie “Tatal nostru”, “Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, pacatosul”, iar catre Maica Domnului: “Prea Sfanta Nascatoare de Dumnezeu, miluieste-ma”, precum si alte rugaciuni scurte ca: “Miluieste-ma, Dumnezeule, dupa mare mila Ta” (Psalm 50). Iar daca nu poate citi cand are a se impartasi cu Sfintele si Preacuratele Taine sa roage pe cineva sa-i citeasca rugaciunile si moliftele de impartasire, iar el sa le asculte cu evlavie.

Iata, frate, ca la cele ce m-ai intrebat, ti-am raspuns, cu ajutorul Domnului, cat mai pe scurt. Sa dea Domnul sa le tii minte, spre folosul fratiei tale si al altora, carora vei voi sa le spui. Si mai presus de toate, sa ne rugam Prea-bunului Dumnezeu sa ne ajute cu mila si cu darul Sau, ca sa izbutim a face cele ce am vorbit impreuna, spre folosul sufletelor noastre.

Categoria: Despre credinta ortodoxa - Parintele ILIE CLEOPA

Cautare: