Despre diavol si demoni

CAPITOLUL IV

Despre diavol si demoni

Dintre aceste puteri ingeresti, inainte statatorul cetei terestre, caruia Dumnezeu i-a incredintat pazirea pamantului, nu a fost facut rau prin natura, ci a fost bun, a fost facut pentru bine si nu avea in el de la creator nici cea mai mica urma de rautate; cu toate acestea n-a suferit luminarea si cinstea pe care creatorul i-a daruit-o, ci, prin vointa lui libera, s-a indreptat de la starea sa naturala la o stare contra naturii sale si s-a ridicat impotriva lui Dumnezeu care l-a facut (Tradus prin corectarea textului editiei din MG, dupa editia de la Verona, 1531, f. 26r.), voind sa se impotriveasca Lui. El este cel dintai care s-a departat de bine si a cazut in rau. Raul nu este nimic altceva decat lipsa binelui, dupa cum si intunericul este lipsa luminii. Caci binele este lumina spirituala; in chip asemanator si raul este intuneric spiritual. Lumina deci, fiind creata de creator, a fost buna caci “Dumnezeu a vazut toate cate a facut si iata foarte bune”( Facerea I, 31.), dar a ajuns intuneric prin vointa sa libera. Multimea nenumarata de ingeri asezati sub el s-a dezlipit, i-a urmat lui si a cazut impreuna cu el. Asadar cu toate ca erau de aceeasi natura cu ingerii, totusi au devenit rai, inclinandu-si de bunavoie vointa lor de la bine spre rau.

Demonii nu au nici stapanire, nici putere contra cuiva, decat numai daca li se ingaduie de Dumnezeu in scopul mantuirii, cum este cazul cu Iov (Iov I, 12.) si dupa cum este scris in Evanghelii despre porci (Matei VIII, 30-32; Marcu V, 12-13; Luca VIII, 32-33.). Dar o data ce Dumnezeu le ingaduie, au putere, se schimba si iau forma pe care o vor dupa fantezia lor.

Nici ingerii lui Dumnezeu, nici demonii nu cunosc cele viitoare; cu toate acestea proorocesc, ingerii proorocesc pentru ca Dumnezeu le reveleaza si le porunceste sa prooroceasca. Pentru aceea se realizeaza toate cate spun ei. Dar si demonii proorocesc: uneori pentru ca vad cele ce se intampla departe, alteori prin conjectura. Pentru aceea de multe ori mint si nu trebuiesc crezuti, chiar daca uneori spun adevarul, in chipul in care am aratat. Ei cunosc si Scripturile. Toata rautatea si patimile necurate au fost nascocite de ci. Li s-a ingaduit sa ispiteasca pe om, dar nu au putere sa forteze pe cineva. Caci noi avem facultatea de a primi ispita sau de a nu o primi. Pentru acest motiv s-a pregatit diavolului si demonilor lui si celor care il urmeaza, focul nestins si pedeapsa vesnica (Matei XV, 41.).

Dar trebuie sa se stie ca ceea ce este moartea pentru oameni, aceea este caderea pentru ingeri. Dupa cadere ei nu mai au posibilitatea pocaintei, dupa cum nu o au nici oamenii dupa moarte.

Categoria: Dogmatica - Sf. Ioan Damaschin

Cautare: