Despre expresiile antropomorfice date lui Dumnezeu

CAPITOLUL XI

Despre expresiile antropomorfice date lui Dumnezeu

In dumnezeiasca Scriptura gasim foarte multe expresii simbolice antropomorfice cu privire la Dumnezeu. Trebuie sa se stie ca noi, fiind oameni, imbracati in trupul acesta gros, nu putem sa intelegem sau sa exprimam activitatile dumnezeiesti, sublime si imateriale ale Dumnezeirii decat numai daca intrebuintam imagini, tipuri si simboluri adecvate felului nostru de a gandi. Asadar, toate cate s-au spus antropomorfic despre Dumnezeu sunt spuse in chip simbolic si au un sens mai inalt, caci Dumnezeirea este simpla si fara de forma. Prin ochii lui Dumnezeu, prin pleoape si prin vedere, intelegem puterea lui atoatevazatoare si cunostinta Lui careia nu i se poate acunde nimic, de acolo ca si noi prin acest simt dobandim o cunostinta si o incredintare mai desavarsita. Prin urechi si prin auz intelegem capacitatea lui de a fi milostiv si de a primi rugaciunea noastra, caci si noi prin acest simt ne imbunam fata de acei care ne roaga, aplecandu-ne cu mai multa dragoste urechea spre ei. Prin gura si prin grai intelegem facultatea prin care isi exprima vointa lui; de acolo ca si noi facem cunoscute gandurile noastre intime prin gura si prin grai. Prin mancare si bautura intelegem conlucrarea noastra cu vointa lui, caci noi, prin simtul gustului, implinim o dorinta necesara a firii. Prin miros intelegem facultatea Lui de a primi gandurile si sentimentele noastre bune fata de El (Tradus prin corectarea textului editiei din MG, dupa editia de la Verona, 1531, f. 16v.), de acolo ca si noi prin acest simt primim mireasma cea buna.

Prin fata intelegem aratarea si aparitia Sa prin fapte, de acolo ca aparitia noastra se face prin fata noastra. Prin maini intelegem facultatea prin care realizeaza activitatea Lui, pentru ca si noi savarsim cu ajutorul mainilor lucrurile necesare si pe cele mai de cinste. Prin mana dreapta intelegem ajutorul lui in lucrurile cele bune, de acolo ca si noi ne folosim de mana dreapta mai cu seama in lucrurile mai nobile, mai de cinste si care au nevoie de cea mai multa putere. Prin pipait intelegem cunoasterea si perceperea Lui mai exacta a lucrurilor foarte fine si ascunse, de acolo ca si cei pe care noi ii pipaim nu pot sa ascunda in ei insisi nimic. Prin picioare si mers intelegem venirea si prezenta Lui ca sa ajute pe cei care sunt in nevoi sau ca sa pedepseasca pe dusmani sau pentru orice alta fapta, de acolo ca si noi venim facand uz de picioare. Prin juramant intelegem imutabilitatea hotararii Sale, de acolo ca si noi intarim prin juramant legamintele unora fata de altii. Prin urgie si manie intelegem ura si aversiunea fata de rau, caci si noi ne maniem atunci cand uram cele potrivnice opiniei noastre. Prin uitare, somn si somnolenta intelegem intarzierea Lui pentru pedepsirea dusmanilor si amanarea ajutorului obisnuit fata de cei ai Lui. Si ca sa spun intr-un cuvant, toate expresiile antropomorfice cu privire la Dumnezeu, afara de cele care s-au spus despre venirea in trup a Cuvintului lui Dumnezeu, au un sens ascuns si ne invata din lucrurile proprii firii noastre cele ce sunt mai presus de noi. Cuvantul lui Dumnezeu, insa, a primit pentru mantuirea noastra pe om in intregime, suflet rational, trup, insusirile firii omenesti si afectele naturale si neprihanite.

Categoria: Dogmatica - Sf. Ioan Damaschin

Cautare: