Despre harul cel indumnezeitor al lui Dumnezeu

Cine nu cunoaşte că Sfânta Evanghelie propovăduieşte unitatea dumnezeirii? Cine dar are un astfel de cuget târâtor pe pământ ca să îl slăvească pe Dumnezeu ca împărtăşibil după fire şi vai, să se arate pe sine părtaş fiinţei aceleia nedespărţite şi neapropiată tuturor? Or, acestea sunt afirmate lămurit de Sfântul Athanasie cel Mare «faptul de a fi cineva Dumnezeu este secundar firii, fiindcă şi noi devenim dumnezei, dar prin însăşi firea, nu putem deveni dumnezei». Şi iarăşi: «după harul cel îndumnezeitor Dumnezeu se împărtăşeşte şi se arată celor vrednici, dar după fire El este neîmpărtăşibil». Şi la cuviosul Maxim: «după har putem deveni dumnezei în chip cu totul desăvârşit în afară numai de identitatea după fiinţă». Şi din nou la Sfântul Dionisie: «Dacă l-am numit pe Dumnezeu ascunzimea cea mai presus de fire, la nimic altceva nu ne gândim decât la puterea îndumnezeitoare care purcede către noi căci despre ea cugetăm prin desprinderea de toate lucrările înţelegătoare neînţelegând-o nici ca îndumnezeire, căci îi este propriu să fie prin depăşirea a toată cauza ridicată peste toate».

(Sfântul Grigorie Palama, Epistole dogmatice, Editura Anastasia, 2009, pp. 28-29)

Articolul apare online prin efortul editorilor site-ului doxologia.ro.

Categoria: Articole

Cautare: