Despre inviere

CAPITOLUL XXVII

Despre inviere

Credem si in invierea mortilor. Caci in adevar va fi, va fi invierea mortilor. Iar cand spunem inviere, spunem invierea corpurilor, deoarece invierea este starea de a doua a celui cazut. Sufletele, insa, pentru ca sunt nemuritoare, cum vor invia? Daca moartea se defineste ca o despartire a sufletului de corp, negresit ca invierea este iarasi unirea sufletului si a trupului si a doua stare a vietuitoarei care s-a descompus si a cazut. Prin urmare, insusi corpul coruptibil si descompus, insusi va invia incoruptibil. Caci nu este neputincios cel care la inceput a facut corpul din tarina pamantului si care s-a descompus si s-a intors iarasi in pamantul din care a fost luat, nu este neputincios sa-l invieze din nou, potrivit hotararii Creatorului.

Daca nu este inviere, “sa mancam si sa bem” (I Corinteni XV, 32; Isaia XXII, 13.) si sa ducem o viata placuta si desfatatoare. Daca nu este inviere, in ce ne deosebim de cele irationale? Daca nu este inviere, sa fericim fiarele campului, care au o viata lipsita de necaz. Daca nu este inviere, nu exista nici Dumnezeu, nici pronie, ci toate sunt conduse si purtate in chip automat. Iata vedem pe foarte multi drepti ca sunt saraci si nedreptatiti si nu au parte in viata aceasta de nici un ajutor, iar pe pacatosi si pe nedrepti ca traiesc in bogatie si in toata desfatarea. Si care om, care judeca just ar admite ca aceasta este opera unei drepte judecati si a unei pronii intelepte? Prin urmare va fi, va fi inviere. Caci Dumnezeu este drept si rasplatilor al celor care il asteapta. Daca sufletul ar fi purtat singur lupta pentru virtuti, numai el ar fi incununat; iar daca numai el s-ar fi tavalit in placeri, pe buna dreptate numai el s-ar fi pedepsit. Dar pentru ca nici virtutea nici viciul nu l-a savarsit sufletul fara trup, in chip drept amandoua vor avea parte de rasplata. Marturiseste si dumnezeiasca Scriptura ca va fi invierea corpurilor.

Dumnezeu spune catre Noe dupa potop: “Ca iarba verde v-am dat voua toate. Numai carne cu sangele sufletului nu mancati. Caci voi cere sangele vostru sufletelor voastre si il voi cere din mana tuturor fiarelor si voi cere sufletul lui din mana a tot omul, fratele lui. Cel care varsa sangele omului, i se va varsa sangele lui in locul sangelui aceluia, caci am facut pe om dupa chipul lui Dumnezeu” (Facerea IX, 3-6.). Cum va cere sangele omului din mana tuturor fiarelor, decat ca vor invia trupurile oamenilor care au murit? Caci nu vor muri fiarele in locul omului.

Si iarasi spune Moise: “Eu sunt Dumnezeul lui Avraam si Dumnezeul lui Isaac si Dumnezeul Iui lacov (Iesirea III, 6; Matei XXII, 32; Marcu XII, 26; Luca XX, 37.). Dumnezeu nu este Dumnezeul mortilor”, al celor care au murit si al celor ce nu vor mai fi, “ci al celor vii” (Matei XXII, 32; Marcu XII, 27; Luca XX, 38.) ale caror suflete traiesc in mana Lui; iar corpurile vor trai iarasi prin inviere. Iar David, parintele lui Dumnezeu, spune catre Dumnezeu: “Lua-vei duhul lor si se vor sfarsi si in tarina se vor intoarce” (Psalmi CIII, 29.). Iata este vorba despre trupuri. Apoi adauga: “Vei trimite duhului Tau si se vor zidi si vei innoi fata pamantului” (Psalmi CIII, 30.).

Iar Isaia spune: “Vor invia mortii si se vor scula cei din morminte”( Isaia XXVI, 19.). Este evident ca nu stau in morminte sufletele, ci trupurile. Iar fericitul Iezechil zice: “Si s-a facut, pe cand am proorocit eu si iata cutremur si s-au apropiat oasele, os langa os, fiecare la incheietura lui.

Si am vazut si iata s-au nascut peste ele nervi si carne a rasarit si s-a suit peste ele si s-a intins pielea deasupra lor” (Iezechiel XXXVII, 7-8.). Apoi arata cum poruncindu-li-se s-au reintors duhurile (Iezechiel XXXVII, 9-10.).

Si dumnezeiescul Daniil zice: “Si in timpul acela se va ridica Arhanghelul Mihail, cel care sta peste fiii poporului tau. Si va fi timp de intristare, intristare cum n-a mai fost de cand s-a facut neamul omenesc pe pamant pana in timpul acela. Si in timpul acela se va mantui poporul Tau, tot cel care va fi gasit scris in carte. Si multi dintre cei care dormeau in tarina pamantului se vor scula. Unii spre viata de veci, altii spre ocara si rusine vesnica. Si cei care au fost intelegatori vor straluci ca lumina tariei si din dreptii cei multi ca stelele in veci si inca vor straluci” (Daniil XII, 1-3.). Spunand ca “multi dintre cei care dormeau in tarina pamantului se vor scula”, este clar ca indica invierea trupurilor. Caci nu va spune cineva ca sufletele dorm in tarina pamantului.

Dar si Domnul in sfintitele Evanghelii, in chip precis, a predat invierea corpurilor: “Vor auzi, spune El, cei din morminte vocea Fiului lui Dumnezeu si vor iesi cei care au facut fapte bune intru invierea vietii si cei care au facut fapte rele intru invierea judecatii”( Ioan V, 28-29.). Niciodata un om, din cei care judeca just, nu va spune ca sufletele sunt in morminte. Domnul a facut cunoscuta invierea trupurilor nu numai prin cuvant, ci si prin fapta, in primul loc, a inviat pe Lazar (Ioan XI, 39-44.), care era in mormant de patru zile, care se stricase si mirosea (Ioan XI, 39.). Caci n-a inviat sufletul lipsit de trup, ci trupul impreuna cu sufletul, si n-a inviat altul, ci insusi acela care se stricase. Caci cum s-ar cunoaste si cum s-ar crede invierea celui mort, daca nu subzista insusirile caracteristice? Pe Lazar l-a inviat pentru a dovedi Dumnezeirea Lui si pentru a ne incredinta de invierea Lui si de a noastra.

Lazar avea sa se intoarca iarasi spre moarte, in al doilea loc, insusi Domnul s-a facut parga invierii desavarsite, care nu este supusa mortii. Pentru aceea si dumnezeiescul apostol Pavel a spus: “Daca mortii nu inviaza, nici Hristos n-a inviat. Iar daca Hristos n-a inviat, zadarnica este credinta noastra si deci suntem inca in pacatele noastre”( I Corinteni XV, 16-17.). Si: “Hristos a  inviat, parga celor adormiti” (I Corinteni XV, 20.). Si: “Primul nascut dintre morti” (Coloseni I, 18.). Si iarasi: “Caci daca credem ca Hristos a murit si a inviat, asa si Dumnezeu va aduce impreuna cu El pe cei adormiti prin Hristos” (I Tesaloniceni IV, 14.). Apostolul a spus “asa”, pentru ca Domnul a inviat.

Este clar ca invierea Domnului a fost unirea trupului, devenit nestricacios, si a sufletului - caci trupul si sufletul au fost despartite in moartea Domnului - caci a zis: “Daramati templul acesta si in trei zile il voi zidi” (Ioan II, 19.). Si este martor vrednic de credinta sfintita Evanghelie ca vorbea de trupul Lui (Ioan II, 21.). “Pipaiti-ma si vedeti, spune Domnul ucenicilor Sai, care credeau ca vad duh, ca Eu sunt si nu m-am schimbat, ca duhul n-are carne si oase, dupa cum vedeti ca am Eu”( Luca XXIV, 39.). Si spunand aceasta, le-a aratat lor mainile si coasta si i-a intins-o lui Toma sa o pipaie”. Nu sunt oare de ajuns acestea pentru ca sa fie crezuta invierea trupurilor?

Iarasi spune dumnezeiescul apostol: “Caci trebuie ca acest trup stricacios sa se imbrace in nestricaciune si acest trup muritor sa se imbrace cu nemurirea”( I Corinteni XV, 53.). Si iarasi: “Se seamana intru stricaciune, inviaza intru nestricaciune; se seamana intru slabiciune, inviaza intru putere; se seamana intru necinste, inviaza intru slava; se seamana trup sufletesc” - adica gros si muritor - “inviaza trup duhovnicesc”( I Corinteni XV, 42-44.), ca si trupul Domnului dupa inviere, care a trecut prin usile incuiate, care nu simtea oboseala si nu avea nevoie de mancare, somn si bautura. “Caci vor fi, spune Domnul, ca ingerii lui Dumnezeu. Nu mai este casatorie, nici nastere de copii”( Marcu XII, 25.). Caci spune dumnezeiescul apostol: “Petrecerea noastra este in ceruri, de unde si asteptam pe Mantuitorul, pe Domnul Iisus, care va schimba trupul smereniei noastre ca sa fie la fel cu trupul slavei Lui”( Filipeni III, 20-21.). Nu vorbesc de o schimbare in alta forma - departe cu acest gand! - ci mai degraba de o schimbare din stricaciune in nestricaciune.

“Dar va spune cineva: Cum invie mortii?”( I Corinteni XV, 35.). Ce necredinta! Ce nebunie! Cel care, prin vointa numai, a prefacut tarina in trup, cel care a poruncit sa creasca in pantece o mica picatura de samanta si sa alcatuiasca acest trup, care are atatea infatisari, cum nu-l va invia iarasi, voind numai, cu atat mai mult cu cat a existat si s-a descompus? “Dar cu care trup vin? Nebune!”( I Corinteni XV, 35-36.). Daca invartosenia inimii nu-ti ingaduie sa crezi in cuvintele lui Dumnezeu, crezi cel putin in fapte. “Ceea ce semeni tu nu inviaza, daca nu moare. Si ceea ce semeni nu este trupul care va fi numai grauntele gol, poate de grau sau de altceva din celelalte. Iar Dumnezeu ii da trup precum a voit si fiecareia din seminte trupul ei propriu”( I Corinteni XV, 36-38.). Priveste, asadar, la semintele ingropate in brazde ca in morminte! Cine este cel care a pus in ele r adacini, tulpina, frunze, spice si tepii cei foarte fini ai spicului? Nu creatorul tuturor? Nu porunca celui care a creat toate? Crede, deci, ca la fel va fi si invierea mortilor prin vointa si semnul dumnezeiesc. Caci la Dumnezeu puterea coincide cu vointa.

Prin urmare vom invia. Sufletele se vor uni cu trupurile, iar acestea vor fi nestricacioase, pentru ca vor dezbraca stricaciunea. Astfel ne vom apropia de infricosatul scaun de judecata al lui Hristos (Romani XIV, 10; II Corinteni V, 10.). Diavolul, demonii lui, omul lui, adica antihrist, cei necredinciosi si cei pacatosi vor fi predati focului vesnic (Matei XXV, 41.). Focul acesta nu va fi material ca acesta de aici, ci un foc cum numai Dumnezeu il stie. Cei care au facut fapte bune si cu ingerii vor straluci ca soarele spre viata vesnica impreuna cu Domnul nostru Iisus Hristos. Il vor vedea pururea, vor fi vazuti de El si vor culege bucuria nesfarsita, care vine de la El, laudandu-l impreuna cu Tatal si cu Sfantul Duh, in vecii nesfarsiti ai vecilor, Amin.

Categoria: Dogmatica - Sf. Ioan Damaschin

Cautare:

Despre inviere

Vizualizari: 1752

Id: 898

Imagine:

Share: