Despre iubire si dragoste - Cararea Imparatiei

Despre iubire si dragoste - Cararea Imparatiei - Pr Arsenie Boca

Despre iubire si dragoste

In vremea ispitelor, sa nu parasesti manastirea ta, ci sufera cu vitejie valurile gandurilor si mai ales pe cele ale deznadejdii si ale moleselii. Caci asa fiind probat cu bun rost prin necazuri, vei dobandi o nadejde si mai intarita in Dumnezeu. Iar de o vei parasi, te vei afla neprobat, lipsit de barbatie si nestatornic.

De vrei sa nu cazi din dragostea cea dupa Dumnezeu, sa nu lasi nici pe fratele tau sa se culce intristat impotriva ta, nici tu sa nu te culci scarbit impotriva lui, ci "mergi si te impaca cu fratele tau" si venind adu lui Hristos, cunostinta curata prin rugaciune staruitoare, darul dragostei.

Nu da urechea ta limbii celui ce defaima, nici limba ta urechii iubitorului de ponegrire, ascultand sau graind cu placere cele rele impotriva aproapelui, ca sa nu cazi din dragostea dumnezeiasca si sa te afli strain de viata vesnica.

Nu primi barfa impotriva parintelui tau, nici nu-l incuraja pe cel ce-l necinsteste pe el ca sa nu se manie Domnul pentru faptele tale si sa te starpeasca din pamantul celor vii.

Inchide-i gura celui ce barfeste la urechile tale, ca sa nu savarsesti pacat indoit impreuna cu acela: pe tine obisnuindu-te cu patima pierzatoare iar pe acela neoprindu-l de a flecari impotriva aproapelui.

Sa nu lovesti vreodata pe vreunul din frati, mai ales fara pricina si fara judecata, ca nu cumva, nerabdand jignirea, sa plece si sa nu mai scapi niciodata de mustrarea constiintei, aducandu-ti (aminte) pururea intristarea in vremea rugaciunii si rapindu-ti mintea de la dumnezeiasca indraznire.

Sa nu suferi banuieli, sau macar oameni care iti aduc sminteli impotriva altuia. Caci cei ce primesc smintelile in orice chip, fata de cele ce se intampla cu voie sau fara de voie, nu cunosc calea pacii, care duce prin dragoste la cunostinta lui Dumnezeu pe cei ce o iubesc pe ea.

Inca nu are dragoste desavarsita cel ce se mai ia inca dupa parerile oamenilor. De pilda pe unul iubindu-l si pe altul urandu-l pentru pricina aceasta sau aceea; sau pe acelasi odata iubindu-l, altadata urandu-l, pentru aceleasi pricini.

Despre rugaciunea cea curata

Ca orice rugaciune ce s-ar face, sau e cerere sau rugaminte, sau multumita sau slava. Iara cand mintea ajunge in stari duhovnicesti, atunci nu mai are rugaciune. Una este rugaciunea si alta este contemplatia in vremea rugaciunii, desi au pricina una in alta. Cerceteaza si vei vedea ca daca mintea a intrat in contemplatie nu mai e nici una din toate acestea, nici nu cere ceva in rugaciune. Foarte rar sunt aceia care sa se fi invrednicit, cu multa vointa, ca sa ajunga la rugaciunea curata.

Ca aveau Sfintii Parinti obiceiul de a numi rugaciune toate pornirile cele bune si toate lucrarile cele duhovnicesti. Caci iata ca vedem ca atunci cand preotul sta pregatit la rugaciune, cerand mila de la Dumnezeu si rugandu-se si concentrandu-si mintea, atunci vine Sfantul Duh peste painea si vinul care sunt in Sfantul Altar.

Inca si lui Zaharia, in vremea rugaciunii, i s-a aratat ingerul proorocindu-i nasterea lui Ioan. De asemenea lui Petru, cand se ruga in casa in ceasul al saselea, i s-a aratat acea vedenie care l-a indemnat sa cheme neamurile, cand a vazut panza cea pogorata din ceruri si animalele care erau in ea. Si lui Corneliu in vremea rugaciunii i s-a aratat ingerul si i-a spus cele ce erau scrise despre dansul. Si iarasi lui Isus, fiul lui Navi, cand se plecase la rugaciune i-a vorbit Dumnezeu. O ce taina infricosata este aceasta! Astfel ca toate vedeniile care se descopera in sfinti in vremea rugaciunii se arata.

Despre calugari

Pe masura ce omul se fereste ca sa stea de vorba cu alti oameni, pe aceeasi masura se invredniceste el sa aiba indrazneala fata de Dumnezeu cu mintea lui. Si cu cat taie omul mai mult mangaierea din lumea aceasta cu atat se face vrednic de a se bucura de Dumnezeu intru Duhul Sfant. Si precum pier pestii din lipsa de apa, tot asa pier si din inima calugarului miscarile cel intelegatoare, daca el se amesteca si petrece prea adeseori cu mirenii.

Mai bun este un mirean, oricat de ticalos ar fi si oricate rele ar patimi in viata, decat un calugar care pateste rele si petrece impreuna cu mirenii. Temut este de draci si iubit este de Dumnezeu si de ingerii lui, cel ce cu mare fierbinteala si ravna ziua si noaptea cauta pe Dumnezeu in inima lui, dezradacineaza din ea momelile care cresc de la vrajmasul. Pentru cel curat cu inima locul cel intelegator este in sine insusi.

Iara maniosul, cel iute, cel iubitor de slava, lacomul, cel nesatios si cel invaluit de ale lumii si cel ce voieste sa-si faca voile sale si cel amar ca fierea si cel plin de patimi, acestia isi duc o viata intr-o invalmaseala de noapte si de intuneric si umbla pe pipaite, fiind in afara de tara vietii si a lumii. Ca tara aceea este sortita celor buni, celor smeriti cu cugetul si celor ce-si curatesc inimile lor. Nu poate vedea omul frumusetea care este inlauntrul sau, pana ce nu dispretuieste si nu uraste frumusetea toata care este in afara de el.

Si nu poate omul privi cu cunostinta spre Dumnezeu, pana ce nu s-a lepadat de lume in chip desavarsit.

Cu cat limba se departeaza de multa vorbire cu atat primeste mai multa lumina, ca sa deosebeasca gandurile, caci si mintea cea mai binecuvantata se zapaceste prin multa vorbire.

Cel ce e sarac de lucrurile lumii, se imbogateste de Dumnezeu si cel ce iubeste bogatia, sarac va fi de Dumnezeu. Despre pazirea si ferirea de cei lenesi si trandavi si ca din apropierea de acestia se face stapana peste om lenea si trandavia si omul se umple de toata patima cea necurata.

Cine-si opreste gura de la clevetire isi pazeste si inima de patimi. In tot ceasul vede pe Domnul (ca doar cugetul lui este pururea la Dumnezeu) si goneste de la dansul pe draci si smulge radacinile rautatilor.

Cela ce-si cerceteaza sufletul ceas de ceas, inima lui se bucura de descoperiri noi. Si cela ce-si controleaza privirea mintii inlauntrul sau, acela vede raza Duhului. Cel ce a urat toata raspunderea vede pe Stapanul sau inlauntrul inimii sale.

Daca iubesti curatia, intru care poti vedea pe Stapanul tuturor, sa nu clevetesti pe nimeni si nici sa nu asculti pe cineva clevetindu-l pe fratele tau.

Iata, Cerul este in tine daca tu esti curat, si in tine vei vedea pe ingeri cu lumina lor si pe Stapanul lor impreuna cu ei si in ei.

Cel ce pe buna dreptate este laudat nu se pagubeste. Iar daca va deveni iubitor de laude, atunci isi va pierde plata.

Gura care nu graieste bucuros talcuieste tainele lui Dumnezeu, iar cel grabnic la vorba se departeaza de ziditorul lui.

Cel ce urmeaza pe iubitorul de Dumnezeu se va imbogati de tainele lui Dumnezeu. Iar cel ce urmeaza pe omul nedrept si trufas acela se departeaza de Dumnezeu si va fi urat de prietenii sai.

Cel tacut va castiga in orice lucru randuiala smereniei si fara nevointa va stapani patimile.

Prin necontenita meditare despre Dumnezeu, se dezradacineaza si gonesc patimile.

Precum in clipele de liniste si de seninatate pe marea cea vazuta inoata delfini, asa in vreme de liniste si de seninatate pe marea inimii, netulburata de manie si de pornire, mereu se misca tainele si descoperirile dumnezeiesti si o bucura pe ea. Amin.

Categoria: Cararea Imparatiei - Parintele Arsenie Boca

Cautare: