Despre iubirea de saraci

Nimic nu are omul mai asemenea cu Dumnezeu decât facerea de bine, chiar dacă Dumnezeu o dăruieşte mai bogată, iar omul mai săracă, fiecare, cred eu, după puterea lui. El a făcut pe om şi după ce l-a risipit îl adună iarăşi; tu însă nu trece cu vederea pe cel căzut. El s-a milostivit de om în cele mai mari lucruri, dând, peste toate, lege, profeţi, şi, mai înainte de acestea, dând legea naturală nescrisă, judecătoare a celor făptuite, mustrătoare, sfătuitoare, conducătoare; mai pe urmă dându-se pre Sineşi răscumpărare pentru viaţa lumii; dând apostoli, evanghelişti, învăţători, păstori, tămăduitori, semne minunate, reîntoarcere la viaţă, dărâmare a morţii, biruinţă asupra celui care ne învinsese, Testamentul cel în umbră, Testamentul cel în adevăr, împărţiri de Duh Sfânt, taina mântuirii celei noi.

Iar tu, de eşti în stare să faci lucruri mai mari şi prin care se face bine sufletului (căci, de vei voi, şi cu acestea te-a îmbogăţit Dumnezeu), nu te da înlături de la facerea de bine celui lipsit nici prin aceste lucruri, ba chiar mai întâi şi îndeosebi dă din acestea celui care cere dela tine şi dă chiar mai înainte de a fi cerut el de la tine, dând toată ziua de pomană şi împrumutând cuvântul învăţăturii şi cerând înapoi sârguitor împrumutul cu dobânda lui, cu sporirea de învăţătură adică a celui care a avut folos de la tine...

Să biruie milostivirea frica, şi teama de Dumnezeu moliciunea; să stea înaintea socotinţelor iubitoare de carne, evlavia; să nu dispreţuieşti pe fratele tău; să nu treci cu grabă pe lângă el; să nu te întorci de către el ca de către ceva spurcat (…).

(Sfântul Grigorie Teologul, Despre iubirea de săraci, Editura Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților 2006, p. 43)

Sursa: Articolul apare online prin efortul editorilor site-ului doxologia.ro.

Categoria: Articole

Cautare: