Despre legea lui Dumnezeu si legea pacatului

CAPITOLUL XXII

Despre legea lui Dumnezeu si legea pacatului

Fiinta dumnezeiasca si vointa Lui este buna si mai presus de bunatate. Aceea este bun ceea ce vrea Dumnezeu. Legea este porunca care invata aceasta, pentru ca ramanand in ea sa fim in lumina. Calcarea acestei porunci este pacatul. Pacatul se naste prin ispita diavolului si prin acceptarea noastra nesilita si libera. Pacatul se numeste si lege (Romani VII, 23.).

Legea lui Dumnezeu (Roamni VII, 25.), urcandu-se in mintea noastra, ne atrage spre ea si excita constiinta noastra. Constiinta noastra se numeste “legea mintii noastre”( Romani VII, 23.). Ispita celui rau, adica legea pacatului, urcandu-se in madularele trupului nostru, ne ispiteste prin trup. Daca am calcat o data de bunavoie legea lui Dumnezeu si am acceptat ispita diavolului, atunci i-a dat ispitei intrare, vanzandu-ne pe noi insine pacatului. Pentru aceea corpul nostru este dus cu usurinta spre pacat. Mirosul si simtirea pacatului care se gaseste in trupul nostru, adica pofta si placerea trupului, se numeste si “legea din madularele trupului nostru”.

Asadar “legea mintii mele”, adica constiinta, se bucura de legea lui Dumnezeu, adica de porunca (Romani VII, 22.) si o voieste. Legea pacatului, insa, adica ispita care vine prin legea cea din madulare, adica prin pofta corpului, prin inclinatia, prin miscarea si prin partea irationala a sufletului, lupta, in virtutea firii mele compuse, contra legii mintii mele, adica a constiintei si ma face prizonier pe mine, care voiesc legea lui Dumnezeu si care o iubesc si care nu vreau pacatul (Romani VII, 23.). Prin dulceata placerii si prin pofta trupului si a partii irationale a sufletului, dupa cum am spus, rataceste si este convins sa slujeasca pacatului. “Dar ceea ce era cu neputinta legii, intrucat era neputinciosa din pricina carnii, aceea a facut Dumnezeu, trimitand pe Fiul Lui in asemanarea trupului pacatului”( Romani VIII, 3.) - caci a luat trup, dar nici intr-un caz pacatul - “a osandit pacatul in trup ca sa fie implinita dreptatea legii in aceia care nu umbla potrivit trupului, ci potrivit Duhului”( Ropmani VIII, 3-4.). Caci “Duhul vine in ajutor slabiciunii noastre” (Romani VIII, 26.) si da putere legii mintii noastre contra legii din madularele noastre. Caci cuvintele: “Nu stim sa ne rugam cum trebuie, dar insusi Duhul se roaga pentru noi cu suspinuri negraite”, arata ca ne invata ce vom cere in rugaciune. Prin urmare este cu neputinta sa indeplinim poruncile Domnului fara de rabdare si rugaciune.

Categoria: Dogmatica - Sf. Ioan Damaschin

Cautare: