Despre lumina, foc, luminatori, soare, luna si stele

CAPITOLUL VII

Despre lumina, foc, luminatori, soare, luna si stele

Focul este unul din cele patru elemente. Este usor si se ridica mai sus decat toate celelalte; este caustic si luminator in acelasi timp. A fost creat de creator in prima zi. Caci dumnezeiasca Scriptura zice: “Si a zis Dumnezeu sa se faca lumina si s-a facut lumina”( Facerea I, 3.). Unii sustin ca focul nu este altceva decat lumina. Altii spun ca lumina este focul cosmic, care se afla deasupra aerului, pe care il numesc eter.

Asadar Dumnezeu a facut lumina la inceput, adica in prima zi; ea este frumusetea si podoaba intregii creatiuni vazute. Caci ia lumina si toate raman necunoscute in intuneric, fara sa poata sa-si arate frumusetea lor. “Dumnezeu a numit lumina zi, iar intunericul l-a numit noapte”( Facerea I, 5.), intunericul nu este o existenta, ci un accident, deoarece este lipsa luminii. Aerul nu are in fiinta lui lumina. Asadar aerul lipsit de lumina, l-a numit Dumnezeu intuneric. De asemenea intunericul nu este fiin ta aerului, ci intunericul este lipsa luminii, intunericul este mai mult un accident decat o existenta. N-a fost numita intai noaptea, ci ziua, pentru aceea intai este ziua si pe urma noaptea si noaptea urmeaza zilei. Iar de la inceputul zilei pana la ziua cealalta este o zi si o noapte. Scriptura a spus: “Si s-a facut seara si s-a facut dimineata: ziua intaia”.

Asadar in cele trei zile, la porunca dumnezeiasca, raspandindu-se si adunandu-se lumina, s-a facut ziua si noaptea, in a patra zi a facut Dumnezeu luminatorul cel mare, adica soarele ca sa conduca si sa stapaneasca ziua (Facerea I, 16.) - prin el se constituie ziua, caci ziua este timpul cand soarele este deasupra pamantului, iar durata unei zile este drumul soarelui pe deasupra pamantului de la rasarit la apus - luminatorul cel mic, adica luna si stelele, ca sa conduca si sa stapaneasca noaptea si sa o lumineze.

Noaptea este timpul in care soarele este dedesubtul pamantului, iar durata noptii este drumul soarelui pe sub pamant de la apus la rasarit. Prin urmare luna si stelele au fost oranduite ca sa lumineze noaptea; asta nu inseamna ca ele sunt in timpul zilei mereu sub pamant, caci sunt stele pe cer deasupra pamantului si in timpul zilei, ci ca soarele, prin stralucirea lui mai puternica, ascunde atat stelele cat si luna si nu le ingaduie sa se vada.

Creatorul a pus in acesti luminatori lumina cea dintai creata, nu pentru ca nu avea alta lumina, dar pentru ca sa nu ramana inactiva acea lumina. Caci luminatorul nu este insasi lumina, ci cel care contine lumina. Invatatii spun ca printre acesti luminatori sunt sapte planete; ei spun de asemenea ca ele au o miscare contrara cerului. Din pricina aceasta le-au numit planete. Ei spun (Tradus prin corectarea textului editiei din Migne PG, dupa editia de la Verona, 1531, f. 30v.) ca cerul se misca de la rasarit la apus si planetele de la apus la rasarit; iar cerul trage impreuna cu el pe cele sapte planete prin miscarea lui, pentru ca este mai iute. Numele celor sapte planete sunt acestea: Luna, Mercur, Venus, Soarele, Marte, Jupiter, Saturn, in fiecare zona a cerului se afla cate una din cele sapte planete:

In prima, adica in cea de mai sus, Saturn

In a doua, Jupiter

In a treia, Marte

In a patra, Soarele

In a cincea, Venus

In a sasea, Mercur

In a saptea si cea mai de jos, Luna

Ele isi urmeaza fara incetare calea pe care creatorul le-a oranduit-o lor si asa cum le-a intemeiat, dupa cum spune dumnezeiescul David: “Luna si stelele pe care tu le-ai intemeiat”( Psalmi VIII, 4.). Prin cuvintele “le-ai intemeiat” a aratat fixitatea si imutabilitalea oranduielii si asezarii date lor de Dumnezeu. Caci le-a randuit “la timpuri, la semne, la zile si la ani”( Facerea I, 14.). Pentru aceea prin soare se constituie cele patru anotimpuri: primul, prim avara, caci in el a facut Dumnezeu universul. Acest lucru il arata si faptul ca si pana acum in acest anotimp odraslesc florile. Primavara este de asemenea anotimpul cand ziua este egala cu noaptea. Primavara ziua este de douasprezece ore si noaptea de douasprezece ore. Ea consta prin rasarirea soarelui din jumatatea locului de unde rasare soarele. Este temperata, crescatoare de singe, calda si umeda. Tine mijlocul intre iarna si vara: este mai calda si mai uscata decat iarna, dar mai rece si mai umeda decat vara. Acest timp se intinde de la 21(Tradus prin corectarea textului editiei din Migne PG, dupa editia de la Verona, 1531, f. 30v.) martie pana la 24 iunie. In urma, cand rasaritul soarelui se urca spre partile mai de nord ale locului de unde rasare soarele, urmeaza anotimpul de vara, care tine mijlocul intre primavara si toamna, caci are caldura primaverii si uscaciunea toamnei. Este calda, uscata si creste fierea galbena. Acest anotimp are ziua cea mai mare, de cincisprezece ore, iar noaptea foarte mica, avand o durata de noua ore. Se intinde de la 24 iunie pana la 25 ale lunii septembrie. Apoi, dupa ce soarele se intoarce iarasi la jumatatea locului de unde rasare soarele, vine anotimpul de toamna in locul celui de vara. El este cam la mijloc intre frig si caldura, intre uscaciune si umiditate si tine mijlocul intre anotimpul de vara si anotimpul de iarna, caci are de la cel de vara uscaciunea, iar de la cel de iarna frigul. Toamna este friguroasa si uscata si creste in veninul cel negru. Acest anotimp are iarasi ziua egala cu noaptea: ziua este de douasprezece ore si noaptea de douasprezece ore. Se intinde de la 25 septembrie pana la 25 decembrie. Dar cand soarele se pogoara spre partea cea mai mica si cea mai de jos, adica spre partea de miazazi a locului de unde rasare soarele, vine anotimpul iernii. El este friguros si umed si tine mijlocul intre toamna si primavara, caci are frigul de la anotimpul de toamna, iar umezeala de la anotimpul de primavara. Acest anotimp are cea mai mica zi, fiindca este de noua ore, si cea mai mare noapte, pentru ca este de cincisprezece ore; ea creste in flegma; se intinde de la 25 decembrie pana la 21 martie. Caci creatorul, in chip intelept, a avut grija mai dinainte sa nu cadem in boli grele, prin trecerea de la cea mai mare raceala sau caldura sau umezeala sau uscaciune la temperaturile contrare acestora. Caci ratiunea stie ca sunt vatamatoare schimbarilor bruste.

In chipul acesta soarele produce anotimpurile si prin ele anul, si zilele si noptile; pe unele cand rasare soarele si este deasupra pamantului, pe altele cand apune si este sub pamant. Soarele da lumina si celorlalti luminatori, adica lunii si stelelor.

Invatatii spun ca dintre stele, sunt pe cer douasprezece zodii, care au o miscare contrara soarelui, lunii si celorlalte cinci planete si ca prin cele douasprezece zodii trec cele sapte planete. Soarele face o luna in fiecare zodie si timp de douasprezece luni strabate cele douasprezece zodii: Numele celor dousprezece zodii si lunile lor sunt acestea (Sub aceste nume erau cunoscute constelatiile - n.n.):

Berbecul primeste soarele in luna lui martie 21.

Taurul in luna lui aprilie 23.

Gemenii in luna lui mai 24.

Racul in luna lui iunie 24.

Leul in luna lui iulie 25.

Fecioara in luna lui august 25.

Cumpana in luna lui septembrie 25.

Scorpia in luna lui octombrie 25.

Sagetatorul in luna lui noiembrie 25.

Cornul Caprei in luna lui decembrie 25.

Varsatorul de apa in luna lui ianuarie 25.

Pestii in luna lui februarie 24.

Iar luna strabate cele douasprezece zodii in fiecare luna, deoarece este mai joasa si trece prin ele mai repede. Caci dupa cum daca vei face un cerc inauntru altui cerc, cercul dinauntru va fi mai mic, tot astfel si drumul lunii, care este mai joasa, este si mai mic si se termina mai iute. Elinii spun ca prin rasaritul, apusul si prin conjunctia acestor stele, a soarelui si a lunii, se conduc destinele noastre. Cu aceasta se ocupa astrologia. Dar noi sustinem ca ele sunt semne de ploaie, de seceta, de frig, de caldura, de umezeala, de uscaciune, de vanturi si de alte asemenea, dar nici intr-un caz semne ale faptelor noastre, caci noi am fost facuti liberi de creator si suntem stapanii faptelor noastre. Daca facem toate din cauza miscarii stelelor, facem cu necesitate ceea ce facem: iar ceea ce se face cu necesitate nu este nici virtute, nici viciu. Iar daca nu am dobandit nici virtute, nici viciu, atunci nu suntem vrednici nici de laude, nici de pedepse.

Dumnezeu va fi nedrept daca da unora bunatati, iar altora necazuri. Apoi Dumnezeu nu va carmui si nici nu va purta grija de fapturile sale, daca toate se conduc si se produc din necesitate. De prisos va fi ratiunea noastra, caci nu suntem stapanii nici unei fapte si in desert deliberam. Dar negresit ratiunea ni s-a dat in scopul deliberarii; pentru aceea tot ceea ce este rational este si liber.

Noi spunem ca stelele nu sunt cauza celor care se intampla, nici a producerii celor care se fac (Tradus prin corectarea textului editiei din Migne PG, dupa editia de la Verona, 1531, f. 32v. ), nici a distrugerii celor care pier, ci mai degraba semne ale ploilor si ale schimbarii aerului. Poate ca ar spune cineva ca stelele, daca nu sunt cauzele razboaielor, sunt totusi semnele lor. Calitatea aerului, insa, care rezulta din pricina soarelui, lunii si a stelelor, da nastere intr-un fel sau altul la diferite temperamente, stari sufletesti si dispozitii. Dar starile sufletesti fac parte din actele care sunt in puterea noastra; caci atunci cand se schimba sunt stapanite si sunt conduse de ratiune.

De multe ori se produc si comete, care sunt niste semne ce vestesc moartea regilor. Ele nu fac parte dintre stelele care s-au facut la inceput, ci se produc la porunca dumnezeiasca in timpul hotarat si dispar iarasi. In timpul nasterii trupesti, iubitoare de oameni si mantuitoare a Domnului, care pentru noi s-a facut, s-a aratat magilor o stea (Matei II, 2.), care nu era dintre stelele care au fost facute la inceput. Si lucrul acesta este evident din aceea ca steaua mergea cand de la rasarit la apus, cand de la miazanoapte la miazazi, cand se ascundea, cand aparea. Iar aceasta nu este rinduiala si natura stelelor.

Trebuie sa se cunoasca ca lumea, este luminata de soare, nu pentru ca Dumnezeu nu a avut de unde sa-i dea lumina proprie, ci ca sa puna in natura ritm si ordine, pentru ca unul sa conduca, iar altul sa fie condus, ca si noi sa ne invatam de a comunica unii cu altii, de a da si de a ne supune; in primul loc insa, lui Dumnezeu, facatorul si ziditorul si stapanul; apoi celor pusi de el sa conduca. Si sa nu cercetam pentru ce conduce acesta si nu eu, ci sa primim pe toate cele de la Dumnezeu cu multumire si cu recunostinta.

Soarele si luna eclipseaza. Faptul acesta vadeste nebunia acelora care adora zidirea in locul ziditorului (Romani I, 25.), si ne invata ca sunt schimbatoare si trecatoare. Si tot ce este schimbator nu este Dumnezeu, caci tot ceea ce este schimbator, potrivit firii sale proprii, este supus stricaciunii. Soarele eclipseaza atunci cand corpul lunii, devenind ca un zid despartitor, il umbreste si nu-i da voie sa ne transmita lumina. Asadar, cat de mult corpul lunii va acoperi soarele, atat de mare este si eclipsa. Sa nu te miri daca corpul lunii este mai mic, caci unii spun ca si soarele este cu mult mai mare decit pamantul; sfintii parinti spun, insa, ca este egal cu pamantul si cu toate acestea de multe ori il acopera un nor mic sau chiar o colina sau un zid.

Eclipsa lunii se intampla atunci cand o acopera umbra pamantului, cand luna este in a cincisprezecea zi, si cand se gaseste in partea contrara in centrul cel mai inalt, adica soarele este sub pamant, iar luna deasupra pamantului. Luna eclipseaza prin faptul ca pamantul umbreste luna si nu ajunge lumina solara sa o lumineze. Trebuie sa se stie ca luna a fost facuta de creator luna plina, adica asa cum este in a cincisprezecea zi, caci trebuia sa fie desavarsita. Dupa cum am spus, soarele a fost creat in a patra zi, deci luna a luat-o inaintea soarelui cu unsprezece zile. Caci din ziua a patra pana in ziua a cincisprezecea sunt unsprezece zile. Pentru aceea, intr-un an cele douasprezece luni ale lunii au mai putin cu unsprezece zile decat cele douasprezece luni ale soarelui. Lunile soarelui au 365 de zile si o patrime.

Pentru aceea, adunand aceasta patrime timp de patru ani, avem o zi; iar anul acela se numeste bisect si are 366 de zile. Anii lunii au 354 de zile. Caci luna, dupa ce s-a nascut, adica dupa ce s-a innoit, creste pana ce ajunge la 14 zile si trei sferturi; apoi incepe sa scada pana in ziua a douazeci si noua si jumatate, cand ajunge complet neluminata. Si iarasi unindu-se cu soarele renaste si se reinnoieste, aducandu-ne aminte de invierea noastra. Asadar in fiecare an da soarelui pe cele 11 zile. Pentru aceea la evrei in al treilea an se intampla o adaugire de zile, si anul acela are 13 luni, din adaosul celor 11 zile.

Este clar ca soarele, luna si stelele sunt corpuri compuse si, potrivit firii lor, sunt supuse stricaciunii. Natura lor, insa, nu o cunoastem. Unii sustin ca focul, daca nu este unit cu materia, este invizibil; pentru aceea atunci cand se stinge dispare. Altii sustin ca atunci cand se stinge se preface in aer.

Ciclul zodiacal se misca oblic. El este impartit in 12 parti, care se numesc zodii. Zodia are 30 de grade, iar gradul 60 de minute. Asadar, cerul are 360 de grade, emisfera de deasupra pamantului are 180 de grade si cea de sub pamant 180 de grade. Casele planetelor Berbecul si Scorpia sunt casele lui Marte; Taurul si Cumpana ale lui Venus; Gemenii si Fecioara ale lui Mercur; Racul a Lunii; Leul a Soarelui; Sagetatorul si Pestii ale lui Jupiter; Cornul Caprei si Varsatorul de Apa ale lui Saturn.

Inaltimile

Berbecul are inaltimea Soarelui; Taurul a Lunii; Racul a lui Jupiter;Fecioara a lui Marte; Cumpana a lui Saturn; Cornul Caprei a lui Mercur; Pestii a lui Venus.

Fazele lunii

Conjunctie, cand luna se afla in acelasi grad in care este soarele; Nastere (Tradus prin corectarea textului editiei din Migne PG, dupa editia de la Verona, 1531, f. 34v.), cand se departeaza de soare 15 grade; rasarit, cand apare, in forma de secera, de doua ori, cand se departeaza 60 de grade; pe jumatate, de doua ori, cand se departeaza 90 de grade; la primul patrar, de doua ori, cand se departeaza 120 de grade; aproape plina si aproape complet stralucitoare, de doua ori, cand se departeaza 150 de grade; luna plina, cand se departeaza 180 de grade. Am spus “de doua ori”, odata la cresterea lunii, alta data la descresterea lunii, in doua zile si jumatate, luna strabate fiecare zodie.

Categoria: Dogmatica - Sf. Ioan Damaschin

Cautare: