Despre lupta cu gandurile

Este foarte greu de deosebit ceea ce se naşte în inima noastră, de înrâurirea vrăjmaşului. Ajungem la aceasta treptat, prin nevoinţă, printr-o luptă împotriva patimilor pe care noi, fiii lui Adam, le purtăm înlăuntrul nostru. Începem astfel puţin câte puţin a deosebi, a simţi că un anume gând, o anume mişcare a sufletului nu este de la Dumnezeu, ci de la vrăjmaşul. Nu printr-o cugetare, ci printr-un simţământ, o intuiţie imediată, cât se poate de subţire şi greu de dovedit, care întotdeauna este urmarea a mulţi ani de nevoinţă. După Sfântul Isaac şi după părintele nostru Siluan, dreapta-osebire atârnă şi de felul cum Duhul Sfânt lucrează în inimă, de experienţa harului şi a năvălirilor drăceşti pe care o avem. Împuţinarea sau pierderea harului este semn că un gând vine de la vrăjmaşul. Dimpotrivă, un gând vine de la Dumnezeu, de la un înger sau de la Sfântul Duh Însuşi atunci când ne umple de bucurie şi ne aduce o pace cu totul aparte.

Cel mai bine este a nu lua aminte la gânduri şi a se adânci în rugăciune, a grăi cu Dumnezeu prin rugăciunea noastră.

Sunt mai multe feluri de a ne împotrivi gândurilor rele, de a ne slobozi mintea de tot gândul cel pătimaş sau hulitor. Cea dintâi, sfătuită de Părinţii Bisericii, este pocăinţa. Cea de-a doua este strămutarea luării-aminte şi a fiinţei noastre către altceva. Când interesul pentru altceva se întăreşte, vrăjmaşul slăbeşte şi ne părăseşte.

(Arhimandrit Sofronie, Din viaţă şi din Duh, Editura Reîntregirea, Alba Iulia, 2014, pp. 35-36)

Categoria: Articole

Cautare: