Despre maica Theodora

1
L-a întrebat maica Theodora pe papa81(papa – titlu purtat, cum se vede, de mai mulţi ierarhi în Antichitate, nu doar de episcopul Romei.) Theofil despre cuvântul apostolului:
– Ce înseamnă „răscumpărând prilejul“?82(Coloseni 4, 5.)
– Numirea arată câştigul. Cum ar fi – a venit un soroc să fii ocărâtă? Agoniseşte cu smerenie şi răbdare vremea ocării, şi trage câştigul la tine. A venit un soroc să fii dispreţuită? Cu resemnare cumpără sorocul acela, şi vei avea câştig – şi toate cele potrivnice, dacă vrem, ni se preschimbă în câştig.

2
A spus maica Theodora: sârguiţi-vă să intraţi pe poarta cea strâmtă. Precum arborii, dacă nu îndură ierni şi ploi, nu dau rod83(Metaforă mediteraneană – portocalii şi lămâii dau fructe în ianuarie şi februarie, pe frig.) tot aşa şi nouă, veacul acesta ne este iarnă84(Faptele Apostolilor 14, 22.) şi dacă nu trecem prin multe necazuri şi încercări, nu vom putea ajunge moşteni ai împărăţiei celei cereşti.

3
A mai spus: liniştirea e bună, căci omul chibzuit îşi păstrează împăcarea (şi seninătatea)85(Proverbe 21, 12.). Mare lucru, într-adevăr, este reculegerea pentru fecioară sau pentru călugăr, mai ales celor tineri. Dar află că, atunci când plănuieşte cineva să se reculeagă, îndată vine vrăjmaşul şi îi îngreunează sufletul cu urât, descurajare, gânduri, îngreunează şi trupul cu boli, slăbiciune, cu vlăguirea genunchilor şi a tuturor mădularelor, şi secătuieşte puterea sufletului şi a trupului. Atunci spune „sunt istovit şi nu izbutesc să-mi fac rugăciunile“. Dar dacă priveghem, toate acestea se risipesc. Era un monah pe care, când începea să-şi facă sinaxa, îl apucau friguri, fierbinţeală, dureri de cap. Atunci îşi zicea: m-am îmbolnăvit şi poate mor; să mă scol înainte de a muri, şi să-mi fac rugăciunea. Şi cu gândul acesta se silea pe sine, şi îşi făcea canonul. Şi când înceta rugăciunea, înceta şi fierbinţeala. Şi iarăşi, chibzuind aşa, se împotrivea, şi-şi făcea rugăciunea, şi învingea gândul.

4
A mai spus tot maica Theodora: un om evlavios a fost ocărât odată de cineva. Şi i-a spus aceluia: şi eu puteam să-ţi spun asemenea, dar legea lui Dumnezeu îmi ferecă gura.
A mai spus86(Absent în traducerea română veche.): un creştin stând de vorbă cu un maniheu despre trup a spus aşa: dă-i lege trupului, vei vedea că trupul e al celui care l-a plăsmuit.

5
A mai spus tot ea: învăţătorul trebuie să fie străin de ambiţia de a conduce, străin de slava deşartă, departe de mândrie. Să nu fie amăgit de măgulire, nici orbit de daruri, necum învins de pântece, ori stăpânit de mânie; ci îndelung răbdător, blând, cât mai smerit; îngăduitor şi sârguincios, binevoitor şi prietenos, iubitor de suflete87( philopsyhos, „laş“ în greaca clasică.).

6
Tot ea mai spunea: nici nevoinţa nici privegherea, nici orice fel de osteneală nu mântuiesc, ci doar smerenia88(tapeinophrosynê.) cea adevărată. Era odată un pustnic care gonea dracii şi îi întreba:
– Ce vă izgoneşte, postul?
– Noi nici nu bem, nici nu mâncăm.
– Atunci privegherea?
– Noi nu dormim.
– Atunci sihăstria?
– Noi petrecem prin pustietăţi.
– Atunci ce vă izgoneşte?
– Nimic nu ne biruieşte, decât smerenia.
Deci vezi că smerenia este biruitoarea dracilor.

7
A zis iarăşi maica Theodora: era un călugăr şi de mulţimea încercărilor a zis: plec de aici. Şi când şi-a pus sandalele, a mai văzut pe altul încălţându-se, care i-a zis: nu pleci din pricina mea? eu te urmez oriunde ai merge. (Şi acest om era dracul, care îi făcea lui ispite).

Categoria: Patericul egiptean

Cautare: