Despre memorie

CAPITOLUL XX

Despre puterea de memorie

Puterea de memorie este cauza si sediul memoriei si al aducerii aminte. Memoria este o reprezentare ramasa in urma unei perceptii si a unei gandiri care a avut loc in mod activ, sau, cu alte cuvinte, memoria este pastrarea perceptiei si a gandirii. Sufletul sesizeaza sau percepe cele sensibile prin organele simturilor, in chipul acesta avem opinia. Pe cele spirituale le percepe cu mintea si avem gandirea. Dar cand pastreaza icoanele acelora despre care si-a format o opinie sau despre care a gandit, capata numele de memorie. Trebuie sa se stie ca intelegearea celor spirituale nu o avem decat prin invatare sau prin gandire naturala si nu prin perceptie. Pe cele sensibile ni le amintim de la sine. Pe cele spirituale, insa, ni le amintim daca le-am invatat; dar despre fiinta lor nu avem nici o amintire.

Reamintirea se numeste redobandirea cunostintelor adunate in memorie, cunostinte care s-au pierdut prin uitare. Uitarea este pierderea cunostintelor adunate in memorie. Puterea de imaginatie percepe prin simturi pe cele materiale si le transmite puterii cugetatoare sau celei rationale, caci amandoua sunt identice. Aceasta, dupa ce le primeste si le judeca, le transmite memoriei. Organul memoriei este cavitatea posterioar a a creierului, numit si creierul mic si sufletul animal din el.

Categoria: Dogmatica - Sf. Ioan Damaschin

Cautare:

Despre memorie

Vizualizari: 1065

Id: 832

Imagine:

Share: