Despre om

CAPITOLUL XII

Despre om

Dumnezeu a creat astfel lumea spirituala, adica pe ingeri si pe toate  cetele ceresti. Caci este clar ca acestia au o natura spirituala si incorporala. Iar cind zic incorporala o pun in comparatie cu grosolania materiei, caci numai Dumnezeirea este cu adevarat imateriala si necorporala. A creat inca si lumea materiala, adica cerul, pamantul si cele care sunt asezate in ele.

Lumea spirituala este inrudita cu el - caci inrudita cu Dumnezeu este firea rationala care se poate sesiza numai cu mintea - iar lumea materiala este cu totul departata de el, pentru ca ea cade sub simturi. Dar dupa cum spune graitorul celor dumnezeiesti, Grigore, “trebuia sa se faca o impreunare din cele doua lumi, ca o dovada a unei intelepciuni mai mari si a bogatiei fata de firi, ca sa fie un fel de unire intre natura vazuta si cea nevazuta” (Cuvantul XXXVIII. La Teofanie, adica la Nasterea Mantuitorului, Migne PG, 36, col. 321 C.). Eu spun ca expresia “trebuia” indica vointa creatorului, caci ea este oranduirea si legea cea mai potrivita. Nimeni nu va intreba pe plasmuitor: De ce m-ai facut asa? Caci olarul are puterea sa construiasca din lucrul sau diferite vase spre a arata intelepciunea sa (Romani IX, 21; Isaia, XXIX, 16, XLV, 9; Ieremia, XVIII, 6.).

Asa stand lucrurile, Dumnezeu creeaza pe om cu mainile Sale proprii din natura vazuta si nevazuta, dupa chipul si asemanarea Sa (Facerea I, 26.). A facut corpul din pamant, iar suflet rational si ganditor ii dadu prin insuflarea Sa proprie (Facerea II, 7.). Aceasta numim “chip dumnezeiesc”, caci cuvintele “dupa chipul” indica ratiunea si liberul arbitru, iar cuvintele “dupa asemanare” arata asemanarea cu Dumnezeu in virtute, atat cat este posibil.

Trupul si sufletul au fost facute simultan si nu numai intai unul si apoi celalalt, dupa cum in chip prostesc afirma Origen (Origen, cel mai mare scriitor bisericesc al primei perioade patristice, a tr ait intre 185 si 254. Despre Origen sa se vada: T.M. Popescu, Denaturarea istoriei lui Origen, in “Biserica Ortodoxa Romana”, 1926, XLIV, p. 246-254, 378-383, 580-586,631 -635, 710-718, si D. Fecioru, op. cit., nota l, p. 181.).

Dumnezeu a facut pe om inocent, drept, virtuos, lipsit de suparare, fara de grija, luminat cu toata virtutea, incarcat cu toate bunatatile, ca o a doua lume, un microcosm in macrocosm, un alt inger inchin ator, compus, observatorul lumii vazute, initiat in lumea spirituala, imparatul celor de pe pamant, condus de sus, pamantesc si ceresc, vremelnic si nemuritor, vazut si spiritual, la mijloc intre maretie si smerenie, acelasi si duh si trup; duh, din pricina harului, iar trup din pricina mandriei; duh, ca sa ramana si sa laude pe binefacator, trup ca sa sufere si prin suferinta sa-si aminteasca si sa se instruiasca cand se mandreste cu maretia. Animal condus aici, adica in viata prezenta, dar mutat in alta parte, adica in veacul ce va sa fie; iar termenul final al tainei este indumnezeirea sa prin inclina tia catre Dumnezeu. Se indumnezeieste prin participarea la iluminarea dumnezeiasca si nu prin transformarea sa in fiinta dumnezeiasca. Dumnezeu l-a facut pe om prin fire fara de pacat, iar prin vointa liber. Spun fara de pacat, nu pentru ca ar fi incapabil de a pacatui - caci numai Dumnezeirea este incapabila de pacat - ci pentru ca nu are in firea sa facultatea de a pacatui, ci mai mult in libertatea vointei. Avea adica puterea sa ramana si sa progreseze in bine ajutat fiind de darul dumnezeiesc, dupa cum avea si putere sa se intoarca de la bine si sa ajunga la rau, lucru pe care Dumnezeu il ingaduia, pentru motivul ca omul era inzestrat cu liberul arbitru. Nu este virtute ceea ce se face prin forta.

Sufletul este o substanta vie, simpla, necorporala, prin natura sa, invizibila ochilor trupesti, nemuritoare, rationala, spirituala, fara de forma; se serveste de un corp organic si ii da acestuia puterea de viata, de crestere, de simtire si de nastere. Nu are un spirit deosebit de el, ci spiritul sau este partea cea mai curata a lui. Caci ceea ce este ochiul in trup, aceea este spiritul in suflet. Sufletul este liber, volitional, activ, schimbator, adica schimbator prin vointa pentru ca este zidit. Pe toate acestea le-a primit in chip natural, prin harul celui care l-a creat, prin care a primit si existenta precum si de a exista prin fire in acest chip.

Pe cele necorporale (Inaintea acestui aliniat este urmatorul subtitlu, o nota marginala: “Cate sensuri are cuvantul:necorporal?”.) si nevazute si fara de forma le intelegem in doua feluri. Pe unele le intelegem ca au aceste insusiri in virtutea fiintei lor, iar pe altele in virtutea harului. Unele exista cu aceste insusiri prin natura lor, iar altele in comparatie cu grosolania materiei. Dumnezeu are aceste insusiri prin fire; ingerii, insa, demonii si sufletele se spune ca sunt necorporali prin har si in comparatie cu grosolania materiei.

Corp este ceea ce are trei dimensiuni, adica lungime, latime si inaltime sau grosime. Orice corp consta din patru elemente; iar corpurile vietuitoarelor din cele patru humori. Trebuie sa se stie ca sunt patru elemente: pamantul, care este uscat si rece; apa, care este rece si umeda; aerul, care este umed si cald; focul, care este cald si uscat. De asemenea sunt si patru humori, in analogie cu cele patru elemente: fierea neagra, corespunzatoare pamamutui, este uscata si rece; flegma, corespunzatoare apei, caci este rece si umeda; singele, corespunzator aerului, caci este umed si cald; fierea galbena, corespunzatoare focului, caci este calda si uscata. Fructele constau din elemente, iar humorile din fructe. Corpurile vietuitoarelor sunt compuse din humori si se descompun in acestea. Caci tot ceea ce este compus se descompune in acelea din care este compus.

Trebuie sa se stie (Inaintea acestui aliniat esle urmatorul subtitlu, o nota marginala: “Omul comunica cu cele neinsufletite,cu cele irationale si cu cele rationale”.) ca omul comunica cu existentele neinsufletite, participa la viata celor nerationale si se impartaseste cu spiritualitatea celor spirituale. Comunica cu existentele neinsufletite prin corpul si prin amestecul celor patru elemente; cu plantele si prin acestea, dar si prin puterea de nutritie, de crestere si de insamantare, adica de nastere; cu cele nerationale prin acestea si inca prin dorinta, adica manie si pofta si prin simtire si prin miscarea impulsiva.

Sunt cinci simturi: vazul, auzul, mirosul, gustul, tactul (pipaitul n.n.). Miscarii impulsive ii apartine facultatea de a trece de la un loc la altul, de a misca tot corpul, de a vorbi si de a respira. Acestea sunt in puterea noastra de a le face si de a nu le face. Omul se alatura prin ratiune de naturile necorporate si spirituale, deoarece el rationeaza, cugeta, judeca fiecare lucru, nazuieste dupa virtute si iubeste punctul culminant al virtutilor, cucernicia. Pentru aceea omul este un microcosm.

Trebuie sa se stie ca proprii corpului sunt numai taierea, scurgerea si schimbarea. Schimbarea, in ce priveste calitatea, adica incalzirea, racirea si cele asemenea. Curgerea, in ceea ce priveste desertarea, caci sunt date afara cele uscate, cele umede si rasuflarea, de a caror completare are nevoie.

Pentru aceea atat foamea cat si setea sunt afecte naturale. Taierea este  despartirea humorilor unele de altele, desfacerea lor dupa forma si materie. Proprii sufletului sunt pietatea si cugetarea. Iar comune si sufletului si corpului sunt virtutile. Ele se refera la suflet, dar sufletul pentru indeplinirea lor se serveste de corp.

Trebuie sa se stie ca rationalul prin fire conduce irationalul. Puterile sufletului se impart in: putere rationala si putere irationala. Puterea irationala are doua parti: una care nu asculta de ratiune, adica nu se supune ratiunii, alta care asculta si se supune ratiunii. Partea neascultatoare si nesupusa ratiunii se imparte in facultatea vitala, care se numeste si puls, facultatea seminala, adica de nastere si facultatea vegetativa, care se numeste si nutritiva. Acesteia din urma ii apartine si facultatea de crestere, care da forma corpurilor. Aceste facultati nu se conduc de ratiune, ci de natura. Partea care asculta si se supune ratiunii se imparte in manie si pofta, indeobste, partea irationala a sufletului se numeste pasionala si apetitiva.

Trebuie sa se stie ca miscarea impulsiva apartine partii sufletului supusa ratiunii. Facultatea de nutritie, de nastere si pulsul apartin partii nesupuse  ratiunii. Puterea de crestere, de nutritie si de nastere se numeste vegetativa, iar pulsul se numeste putere vitala. Puterile partii nutritive sunt patru: atragatoare, care atrage hrana; pastratoare, care tine hrana si nu permite sa fie eliminata indata; transformatoare, care transforma mancarea in humori; eliminatorie, care elimina si evacueaza prin anus ceea ce este de prisos.

Trebuie sa se stie ca facultatile oricarei vietuitoare se impart in facultati sufletesti, facultati vegetative si facultati vitale. Facultatile sufletesti sunt acelea care se indeplinesc in chip voluntar, adica miscarea impulsiva si simtirea. Miscarea impulsiva este facultatea de a schimba locul, de a misca tot corpul, de a vorbi si de a respira. Acestea sunt in puterea noastra de a le face si de a nu le face. Facultatile vegetative si vitale sunt acelea care se indeplinesc in chip involuntar. Facult ati vegetative sunt: puterea de nutritie, puterea de crestere si puterea seminala. Facultatea vitala este pulsul. Acestea se indeplinesc fie ca vrem, fie ca nu vrem. Trebuie sa se stie ca lucrurile se impart in lucruri bune si in lucruri rele. Cand se asteapta un lucru bun se naste pofta; cand este prezent, placerea. De asemenea, iarasi, cand se asteapta un lucru rau se naste frica; cand este prezent, tristetea. Trebuie sa se stie ca atunci cand spunem aici bine, vorbim fie de binele real, fie de binele aparent. Tot asemenea si despre rau.

Categoria: Dogmatica - Sf. Ioan Damaschin

Cautare:

Despre om

Vizualizari: 1323

Id: 824

Imagine:

Share: