Despre ospitalitate

Ospitalitatea este legea omului înnoit prin darurile lui Iisus. Îngenuncheat sub icoană în umbrele serii, gazda rodnicelor rânduieli aşteaptă să-i cadă drumeţul ostenit şi sărac, drumeţul neştiut şi necunoscut, drumeţul fără pâine, fără căpătâi. Ştergarul ospitalităţii mângâie fruntea asudată, vinul întăritor umezeşte buzele arse, vorba unduită şi chipul luminat împlinesc singurătatea săracă a drumeţului.

Ospitalitatea înseamnă suflet deschis, primitor şi binefăcător, înseamnă lege a omeniei dincolo de alegere. Omul se pune pe sine şi casa sa la dispoziţia unui necunoscut, a unui om nenorocit, a unui rătăcitor, culegător de singurătate şi lipsă. A-ţi primi fraţii, părinţii sau rudele de orice fel nu înseamnă a respecta legea ospitalităţii.

Ospitalitatea se aşază pe treptele superioare ale omeniei şi este o expresie a lucidităţii desăvârşite. A fi ospitalier înseamnă a fi gazda tuturor celor care îţi bat la uşă, înseamnă a fi gazda tuturor sărmanilor, a acelora pe care i-a apucat seara fără masă, fără casă, a celor alungaţi, urâţi, înseamnă a fi gazda omului frate de destin cu tine, gazda făpturii lui Dumnezeu şi a adevărului întrupat.

Ospitalitatea nu poate fi înţeleasă prin rânduielile sociale ale moralei, ci numai prin acelea spirituale, picuri din viaţa şi lumina cerească.

(Ernest Bernea, Îndemn la simplitate, Editura Anastasia, 1995, pp. 96-97)

Categoria: Articole

Cautare: