Despre pamant si produsele lui

CAPITOLUL X

Despre pamant si produsele lui

Pamantul este unul din cele patru elemente. El este uscat, rece, greu, imobil. A fost adus de la neexistenta la existenta de Dumnezeu, in prima zi. “La inceput, spune Scriptura, a facut Dumnezeu cerul si pamantul”( Facerea I, 1.). Nici un om n-a putut sa spuna locul pe care sta pamantul si temelia lui. Unii sustin ca este asezat si fixat pe ape, dupa cum spune dumnezeiescul David: “Celui ce a intarit pamantul pe apa” (Psalmi CXXXV, 6.). Altii spun ca este fixat pe aer. Altul spune: “Cel ce ai intemeiat pamantul pe nimic”( Iov XXVI, 7.). Si iarasi David, graitorul celor dumnezeiesti, ca din partea creatorului, spune: “Eu l-am intarit pe stalpii lui”( Psalmi LXXIV, 3.), numind puterea de sustinere a lui stalpi. Iar cuvintele: “pe mari l-a intemeiat”( Psalmi XXIII, 2.), arata ca natura apei este de a se varsa pretutindeni in jurul pamantului. Asadar chiar daca admitem ca este asezat pe el insusi sau pe aer sau pe ape sau pe nimic, trebuie sa nu ne departam de gandul cel curat, ci sa marturisim ca toate sunt guvernate si tinute prin puterea ziditorului.

Dupa cum spune dumnezeiasca Scriptura, la inceput pamantul era acoperit cu apa si netocmit, adica fara podoaba (Facerea I, 2.). Cand a poruncit Dumnezeu, insa, s-au facut locurile in care s-au strans apele si atunci au luat nastere muntii, iar la porunca dumnezeiasca pamantul a primit propria sa podoaba fiind infrumusetat cu tot felul de ierburi si de plante. (Facerea I, 12.) Porunca dumnezeiasca a pus in ele puterea de crestere, de nutritie si de rodire, care este asemanatoare puterii de nastere. La porunca creatorului, pamantul a produs tot felul de neamuri de animale, de taratoare, de fiare si de vite (Facerea I, 20, 24-25). Toate sunt pentru intrebuintarea potrivita a omului. Din acestea unele pentru hrana, spre exemplu: cerbii, oile, caprioarele si cele asemenea; altele pentru lucru, spre exemplu: camilele, boii, caii, magarii si cele asemenea; altele pentru placere, cum sunt maimutele, iar dintre pasari, mierlele si papagalii si cele asemenea. Dintre plante si ierburi, pamantul produce unele cu rod, altele pentru mancare, altele mirositoare; florile sunt d aruite spre desfatarea noastra, spre exemplu: trandafirul si cele asemenea; altele pentru vindecarea bolilor. Caci nu este vreo vietuitoare, nici vreo planta in care creatorul sa nu fi pus o oarecare energie, care sa nu fie folositoare spre trebuinta oamenilor. Caci Dumnezeu, pentru ca cunoaste pe toate inainte de facerea lor, a stiut ca omul, prin voia sa libera, are sa calce porunca si are sa fie supus stricaciunii; pentru acest motiv a creat toate spre trebuinta lui potrivita, pe unele in tarie, pe altele pe pamant si pe altele in apa.

Intr-adevar, inainte de calcarea poruncii toate erau supuse omului, caci Dumnezeu l-a pus stapan peste toate cele de pe pamant si din ape (Facerea I, 29-30.). Sarpele era prietenul omului; se apropia de el mai mult decat toate celelalte vietuitoare si vorbea cu el prin miscari placute. Pentru aceea, prin el, diavolul, autorul raului, a sfatuit pe stramosi (Facerea III,1-5.). Pamantul producea roade in chip automat spre trebuinta vietuitoarelor supuse omului. Pe pamant nu era nici ploaie, nici iarna. Dar, dupa calcarea poruncii, “cind s-a alaturat de animalele cele neintelegatoare si s-a asemanat lor” (Psalmi XLVIII, 13.) si cand pofta irationala a condus in el ratiunea, cand a nesocotit porunca Stapanului, atunci si zidirea supusa lui s-a revoltat contra stapanului pus de creator, iar lui i s-a poruncit sa lucreze in sudoare pamantul din care a fost luat (Facerea III, 19.).

Dar nici acum nu este fara de folos trebuinta fiarelor salbatice, caci omul, temandu-se de ele, il fac sa-si aduca aminte si sa cheme in ajutor pe Dumnezeul care le-a facut. Dupa calcarea poruncii, potrivit hotararii Domnului, a rasarit din pamant si spinul. Potrivit acestei porunci, spinul s-a unit cu desfatarea trandafirului spre a ne aduce noua aminte de calcarea poruncii, din pricina careia pamantul a fost condamnat sa produca spini si ciulini (Facerea III, 18.).

Trebuie sa credem ca acestea asa sunt prin faptul ca pana acum Cuvantul Domnului lucreaza la dainuirea acestora, cand zice: “Cresteti si va inmultiti si umpleti pamantul”( Facerea I, 22, 28.). Unii spun ca pamantul este sferic, iar altii ca este conic. El este cu mult mai mic decat cerul, ca un punct spanzurat in mijlocul acestuia. El va trece si se va schimba (Psalmi CI, 27; Evrei I, 11.). Fericit cel care mosteneste pamantul celor blinzi (Matei V, 5.). Caci pamantul care are sa primeasca pe sfinti este nemuritor. Cine ar putea sa admire dupa vrednicie intelepciunea infinita si necuprinsa de minte a creatorului? Sau cine ar putea sa multumeasca cum se cuvine celui care a dat atatea bunatati? Provinciile (Aliniatul aceste lipseste in editia de la Verona.) sau satrapiile cunoscute ale pamantului sunt urmatoarele: in Europa 35, in marele continent al Asiei 48 de provincii, 12 canoane.

Categoria: Dogmatica - Sf. Ioan Damaschin

Cautare: