Despre patima corpului Domnului si despre impasibilitatea Dumnezeirii Lui

CAPITOLUL XXVI

Despre patima corpului Domnului si despre impasibilitatea Dumnezeirii Lui

Prin urmare insusi Cuvantul lui Dumnezeu a suferit toate in trup, in timp ce firea Lui dumnezeiasca si singura impasibila a ramas impasibila. Caci prin faptul ca a suferit unul Hristos, compus din Dumnezeire si omenire si care este in Dumnezeire si omenire, a suferit firea cea pasibila, ca una ce prin natura este pasibila, dar n-a suferit impreuna cu ea si firea impasibila. Sufletul este pasibil; pentru aceea, cand corpul este taiat el simte durere si sufera impreuna cu corpul, cu toate ca el n-a fost taiat. Dumnezeirea, insa, pentru ca este impasibila, n-a suferit impreuna cu corpul.

Trebuie sa se stie ca spunem: Dumnezeu a suferit in trup, dar nici intr-un caz ca Dumnezeirea a suferit in trup, sau ca Dumnezeu a suferit prin trup. Caci daca atunci cand soarele lumineaza un copac, iar securea taie copacul, soarele ramane netaiat si impasibil, cu atat mai mult ramane impasibila Dumnezeirea impasibila a Cuvantului unita cu trupul dupa ipostasa, atunci cand trupul sufera! Si dupa cum daca cineva varsa apa pe un fier inrosit in foc, unul, adica focul, care are insusirea naturala de a suferi din pricina apei, se stinge, dar fierul ramane nevatamat, caci nu are insusirea naturala de a se strica din pricina apei, cu cat mai mult suferinta nu este proprie Dumnezeirii, singura impasibil a, si cu atat mai mult ramane departata de suferinta, atunci cand trupul suferea! Dar nu este necesar ca exemplele sa se potriveasca complet si perfect, in exemple este necesar sa se observe asemanarea si deosebirea, caci altfel nu este exemplu. Caci asemanarea in totul va fi identitate si nu exemplu, si aceasta este valabila mai ales despre cele dumnezeiesti. Este insa cu neputinta sa se gaseasca exemple intru totul asemenea cu privire la doctrina despre Dumnezeu si despre intrupare.

Categoria: Dogmatica - Sf. Ioan Damaschin

Cautare: