Despre predarea in voia lui Dumnezeu

Facă-se voia Domnului! Să se împlinească şi cu dumneavoastră voinţa Lui cea bună! Aveţi credinţa şi întipăriţi-vă adânc în inimă că nu există nimic fără Dumnezeu, până în cele mai mici amănunte. Toate sunt la El rânduite. Datoria noastră este să le îndreptăm pe toate spre mântuirea sufletului şi să reţinem din toate foloase sufleteşti. În aceasta stă toată înţelepciunea noastră. Dar cum să ne chivernisim pe noi, încă nimeni nu a descoperit cu de la sine putere.

Totul este ca un păienjeniş. Sărmanul om împleteşte şi iar împleteşte, dar suflă vântul şi le spulberă pe toate. Dar când ţese Domnul, totul e trainic! Este subţire, dar tare, ca o frânghie. Fericit sufletul care se odihneşte în mâinile lui Dumnezeu! Ca un prunc la sânul mamei, la fel se odihneşte sufletul sub acoperământul Domnului. Să înţelegi aceasta, ba mai mult, să o simţi, este lucru anevoios. Dumnezeu să vă ajute! Cel ce cade cu durere la Dumnezeu nu este uitat.

(Sfântul Teofan Zăvorâtul, Învăţături şi scrisori despre viaţa creştină, traducere de Elena Dulgheru şi Richard Sârbu Editura Sofia, Bucureşti, 2001, p. 8)

Articolul apare online prin efortul editorilor site-ului doxologia.ro.

Categoria: Articole

Cautare: