Despre progresul Domnului in intelepciune, varsta si har

CAPITOLUL XXII

Despre progresul Domnului in intelepciune, varsta si har

“El sporea, spune Scriptura, in intelepciune, in varsta si in har” (Luca II, 52.). Crestea in varsta; dar prin cresterea in varsta scotea la iveala intelepciunea care se afla in El. Mai mult: El isi facea progres al Sau progresul oamenilor in intelepciune, in har si in indeplinirea buneivointe a Tatalui, adica cunoasterea lui Dumnezeu si mantuirea oamenilor, si-si insusea pretutindeni firea noastra. Dar cei care afirma ca El progresa in intelepciune si in har, ca si cum ar fi primit un adaos la acestea, afirma implicit ca unirea celor doua firi nu s-a facut din primul moment al existentei Sale in trup si nici nu marturisesc unirea dupa ipostasa, ci ascultind de prostul Nestorie, nascocesc o unire relativa si o simpla locuire a Cuvantului in om, “nestiind nici ce vorbesc, nici despre ce lucruri dau adeverire”( I Timotei I, 7.) Caci daca trupul s-a unit cu adevarat cu Dumnezeu Cuvantul din primul moment al existentei Sale in trup, si mai mult ca a existat in El si avea identitatea ipostatica cu El, cum oare nu l-a imbogatit in chip desavarsit cu toata intelepciunea si harul? Trupul nu s-a impartasit de har si nici n-a participat prin har insusirilor Cuvantului, ci, mai degraba, in virtutea unirii dupa ipostasa, prin care atat cele omenesti cat si cele dumnezeiesti sunt ale unuia singur Hristos - caci acelasi era si Dumnezeu si om in acelasi timp - izvoraste lumii harul, intelepciunea si plinatatea tuturor bunurilor.

Categoria: Dogmatica - Sf. Ioan Damaschin

Cautare: