DESPRE PUTEREA DISCIPLINARA

Noi credem ca dreptul si puterea disciplinara asupra credinciosilor, pentru diferite abateri, le are Biserica. Sunt insa unii crestini care prin cuvantul “Biserica” inteleg comunitatea credinciosilor, fara distinctie intre laici si clerici, pe cand noi, ortodocsii, intelegem ca puterea disciplinara o are numai ierarhia superioara a Bisericii, deoarece stim precis ca Hristos - Mantuitorul nostru - a dat puterea de “a lega si a dezlega” ucenicilor Sai; El le-a dat, in general, “toata puterea” (Matei, 18, 18-19; 23, 18-19) si, de asemenea, cunoastem ca dupa invierea Sa “…a suflat asupra lor (a ucenicilor Sai) si le-a zis: Luati Duh Sfant; carora le veti ierta pacatele, vor fi iertate si carora le veti tine, vor fi tinute” (Ioan, 20, 22-23).

INVATACELUL: Cu toate acestea, cand Mantuitorul, vorbind despre pedepsele disciplinare, zice: “…spune-l Bisericii” (Matei, 18, 15 -17), intelege: “spune-l comunitatii”, nu spune-l conducatorilor (episcopilor), caci despre ei nu este vorba nicidecum. Cuvantul Biserica ar insemna deci comunitatea credinciosilor. Despre pedepse, de asemenea, a vorbit limpede: prima - este mustrarea intre patru ochi; a doua este mustrarea in fata a doi sau trei martori; cea de a treia este mustrarea in fata intregii comunitati iar a patra - scoaterea din sanul comunitatii.

PREOTUL: Cuvantul Biserica nu poate insemna numai adunarea credinciosilor, deoarece numai apostolilor si ucenicilor li s-a dat dreptul sa faca uz de puterea disciplinara in Biserica. “Biserica” despre care este vorba la Matei (18, 17) are acelasi inteles ca si in cazul nelegiuitului din Corint, unde comunitatea ia hotararea excomunicarii lui numai la porunca si impreuna cu apostolul Pavel, dupa cum arata textul: “Ci eu, desi departe cu trupul, insa de fata cu duhul, am si judecat, ca si cum as fi de fata, pe cel ce a facut una ca aceasta: in numele Domnului nostru Iisus Hristos, adunandu-va voi si cu duhul meu, cu puterea Domnului nostru Iisus Hristos, sa dati pe unul ca acesta satanei, spre pieirea trupului, ca sufletul sa se mantuiasca in ziua Domnului Iisus” (I Cor., 5, 3-5). Iar mai departe: “Scoateti afara dintre voi pe cel rau” (I Cor., 5, 13). Iar ceva mai jos, apostolul Pavel scrie acelorasi: “Gata suntem sa pedepsim orice neascultare, atunci Cand supunerea voastra va fi deplina” (II Cor., 10, 6). Deci, cel ce are dreptul de a se pronunta in materie disciplinara este episcopul locului. Mai este oare cu putinta ca in urma analizei acestor exemple sa se mai faca obiectia ca nu Apostolul, ci comunitatea detine acest drept? Si tesalonicenilor le scrie in acelasi inteles: “Daca vreunul nu asculta de cuvantul nostru prin epistola, pe acela sa-l insemnati si sa nu mai aveti cu el nici un amestec, ca sa-i fie rusine” (II Tes., 3, 14). Tot apostolul Pavel a facut uz de aceasta putere in cazul excomunicarii lui Imeneu si a lui Alexandru, caci ii scrie lui Timotei: “…i-am dat satanei, ca sa se invete sa nu huleasca” (I Tim., I, 19-20).

Prin urmare, apostolii au avut putere disciplinara in Biserica, nu comunitatea. De la apostoli, aceasta putere a trecut asupra urmasilor lor, episcopii si preotii; apostolii au instituit si alti apostoli, asa cum au fost Timotei in Efes si Tit in Creta. Iar lui Timotei, marele Pavel ii scrie: “Para impotriva preotului sa nu primesti, decat din gura a doi sau trei martori. Pe cei ce pacatuiesc mustra-i de fata cu toti, ca si ceilalti sa aiba teama” (I Tim., 5, 19-20). Asadar, Timotei avea dreptul si puterea de a aplica pedepse disciplinare chiar si preotilor.

INVATACELUL: Dar, dupa sfintii apostoli, cine are puterea disciplinara in Biserica ?

PREOTUL: Dupa sfintii apostoli, puterea disciplinara in Biserica a ramas la urmasii lor, episcopii si preotii, care au intemeiat legiuirile bisericesti.

INVATACELUL: Dar ce sunt legiuirile bisericesti ?

PREOTUL: Legiuirile bisericesti sunt legile date de conducatorii Bisericii, in virtutea puterii primite de la intemeietorul ei de a carmui pe credinciosi in numele Sau si a-i indatora la ascultare spre buna lor vietuire (Matei, 10, 40; Luca, 10, 16 , Ioan, 13, 20).

INVATACELUL: Unde sunt cuprinse legile bisericesti ?

PREOTUL: Cele mai insemnate sunt canoanele si cele noua porunci bisericesti.

INVATACELUL: Dar canoanele ce sunt ?

PREOTUL: Canoanele sunt legi date de sinoadele ecumenice ale Bisericii si de sinoadele locale ale ei, dar intarite de cele ecumenice. Pe temeiul invataturii Mantuitorului si a sfintilor Sai apostoli, canoanele statornicesc felul de organizare si conducere a Bisericii, precum si drepturile si indatoririle membrilor ei - clerici, monahi si credinciosi - spre buna lor vietuire.

INVATACELUL: Dar cum se numesc poruncile privitoare la indatoririle credinciosilor fata de Biserica si cate sunt ?

PREOTUL: Se numesc porunci bisericesti si sunt noua la numar, iar daca vrei sa stii pe larg despre aceste noua porunci bisericesti, ca si despre Canoane, citeste cu atentie in Pidalionul de Neamt, editia 1344 si Inv. de Cred. Ort., intreb. 29, 30, 31 si mai departe.

Categoria: Despre credinta ortodoxa - Parintele ILIE CLEOPA

Cautare: