Despre rugaciunea fara cuvinte

Vă plângeţi de treburile care vă distrag de la rugăciune şi nu vă lasă să cugetaţi la Domnul. Încercaţi să înţelegeţi toate treburile gospodăreşti şi celelalte treburi ca şi cum v-ar fi rânduite direct de Domnul Însuşi; nu numai în general, ci şi în particular să înţelegeţi aşa fiecare dintre treburi. Atunci, apucându-vă de lucru şi săvârşindu-l, veţi putea avea în minte şi faptul că trebuie să-l împliniţi aşa cum I-ar plăcea Domnului. Astfel, în timpul lucrului mintea va fi cu Domnul. Dacă la sfârşit, conştientizând ajutorul lui Dumnezeu, Îi veți mulţumi Domnului, atunci veţi fi şi la sfârşit cu Domnul. Dacă apoi în aceeaşi ordine veţi săvârşi al doilea, al treilea lucru şi aşa mai departe până la sfârşitul zilei, toată ziua veţi fi cu mintea la Domnul. Iar aceasta este exact ceea ce trebuie, adică să umblaţi în prezenţa lui Dumnezeu. De aici va veni simţământul pentru Domnul, simţământul fricii, al evlaviei, al devotamentului, al mulţumirii. Simţămintele sunt rugăciuni fără cuvinte.

(Sfântul Teofan Zăvorâtul, Rugăciunea, Editura Egumeniţa, 2008, p. 71)

Articolul apare online prin efortul editorilor site-ului doxologia.ro.

Categoria: Articole

Cautare: