DESPRE SFANTA SCRIPTURA

28. Unde se gaseste Descoperirea dumnezeiasca cea mai presus de fire?

Descoperirea dumnezeiasca cea mai presus de fire se gaseste in Sfanta Scriptura si in Sfanta Traditie.

29. Ce este Sfanta Scriptura?

Sfanta Scriptura sau Biblia este colectia cartilor numite ale Vechiului si ale Noului Testament, scrise sub insuflarea Duhului Sfant, intr-un rastimp de aproape 1500 ani, adica de la Moise (cca. 1400 inainte de Hr.) pana la autorul Apocalipsei (cca. 100 dupa Hr.). Aceste carti sunt comoara cea mai pretioasa de lumina si mantuire pe care Dumnezeu a dat-o oamenilor. Biserica le pastreaza ca pe un odor de mare pret si le foloseste ca pe un izvor de apa vie din care soarbe invatatura cea dumnezeiasca.

30. De ce Sfanta Scriptura se mai numeste si Biblie ?

Cuvantul “Biblie” provine din limba greaca si inseamna “carti” sau “carte”. “Cartile” sau “cartea” Sfintei Scripturi si-au pastrat de-a lungul veacurilor numele grecesc de Biblie, atat pentru ca Sfanta Scriptura a fost scrisa o buna parte in limba greaca, cat si pentru ca, la inceput, in primele veacuri ale crestinismului, invatatura cuprinsa in ea a fost propovaduita mai ales in limba greaca, asa cum arata documentele timpului, indeosebi Sfanta Traditie. Acest cuvant, Biblie, care e cel mai intrebuintat, atat de crestini cat si de necrestini, infatiseaza, deci, Sfanta Scriptura ca pe o carte in sine, singura care de-a lungul istoriei si-a pastrat acest nume fara alt adaus si pe care noi credinciosii o socotim cartea mai presus de toate celelalte carti, cartea cartilor, cartea pe care, daca n-o putem numi cea mai mare ea intindere, o putem, numi cea mai pretioasa, pentru cuprinsul si roadele ei in sufletele noastre.

31. Prin ce se deosebeste Sfanta Scriptura de celelalte carti ?

1) Sfanta Scriptura se poate citi cu cel mai mare folos de oricine: invatat, sau neinvatat, din orice parte a lumii. Ea cuprinde invataturi mantuitoare si folositoare. Ea ne invata sa traim cum se cuvine, adica bine, in intelesul cel mai inalt al acestui cuvant.

Sfanta Scriptura nu minte si Duhul Sfant n-a inselat pe slujitorii sai, proorocii. Oamenii nu puteau cunoaste prin firea si prin mintea lor lucruri asa de mari si de dumnezeesti, ci numai printr-un dar, coborat de sus asupra oamenilor sfinti.

2) Sfanta Scriptura are o unitate desavarsita. Acelasi suflu dumnezeesc se simte la citirea tuturor cartilor ei, desi acestea sant asa de deosebite intre ele prin lucrurile despre care vorbesc. Fiind data prin Sfantul Duh, Sfanta Scriptura cuprinde adevarul. Nimic nedrept sau prefacut nu se afla intr-insa. Sfanta Scriptura nu se contrazice, cum se contrazic invatatorii si scrierile pagane. Daca scrierile Proorocilor sunt de acord cu Evangheliile, este pentru ca toti au vorbit insuflati de un singur Duh, al lui Dumnezeu.

3) Sfanta Scriptura are o putere covarsitoare, prin care a prefacut si preface nenumarate suflete pacatoase in sfinti. Sfantul Apostol PAVEL zice despre deosebita putere a Sf. Scripturi: ” Cuvantul lui Dumnezeu este viu si lucrator si mai ascutit decat toata sabia ascutita de amandoua partile si strabate pana la despartirea sufletului si a duhului si a madularelor si a maduvei, si este judecator cugetelor si gandurilor inimii”. (Evr. IV, 12).

Fericitul IERONIM, mare traducator si talcuitor al Sf. Scripturi, se pronunta astfel: “Te rog spune-mi ce e mai sfant ca acest cuvant (al lui Dumnezeu) ? Ce e mai placut ca aceasta placere ? Ce mancari, ce feluri de miere sunt mai dulci decat cunoasterea intelepciunii lui Dumnezeu, decat patrunderea in locurile Sale ascunse, decat privirea la ideea Ziditorului si la cuvintele Stapanului tau…, decat ca aceste cuvinte ale Stapanului, pline de intelepciune duhovniceasca, sa invete pe oameni! Aiba ceilalti averile lor, beie din cupe impodobite cu pietre pretioase, straluceasca in stofe de matase…, fie neputinciosi in a-si rapune bogatiile prin felurite placeri! Desfatarea noastra sa stea in a medita legea Domnului ziua si noaptea, a bate la usa care ni-i deschisa, a primi painile Sf. Treimi si a merge pe valurile vietii, avand pe Domnul calauza.

32. Sf. Scriptura ne poate calauzi, ea singura, pe calea mantuirii ?

Sfanta Scriptura nu ne poate calauzi, ea singura, pe calea mantuirii, atat pentru ca ea n-a fost data omenirii de la inceput, cat si pentru ca atunci cand a fost data, ea n-a fost singura autoritate in aceasta privinta, ci a avut inaintea ei si apoi odata cu ea Sf. Traditie, in vatra mereu calda a obstei religioase, sau a Bisericii. Cu mult inainte de a incepe Moise sa scrie primele carti ale Vechiului Testament, a existat o evlavie a obstei religioase, chiar mai veche decat acea a Patriarhilor. Cartile Noului Testament incep sa apara dupa mai bine de zece ani de la intemeierea Bisericii. Ele apar in sanul acesteia. Si Biserica alege cartile insuflate inca din veacul I al erei noastre. Biserica este autoritatea hotaratoare in aceasta privinta cum si in talcuirea textului biblic. Ea “este stalpul si temelia adevarului” (I Tim. III, 15), ea tine “canonul neclintit al adevarului”. In ea lucreaza Duhul Sfant pentru pastrarea neintinata a adevarului mantuitor. “Unde este Biserica zice Sf. IRINEU, acolo este si Duhul Iui Dumnezeu si unde este Duhul lui Dumnezeu, acolo este Biserica si tot harul, iar Duhul este adevarul”. Iata de ce Sf. Scriptura nu poate, ea singura, sa ne calauzeasca pe calea mantuirii, ci numai Biserica.

33. Ce intelegem prin “canonul” cartilor Sf. Scripturi?

Prin “canonul” cartilor Sf. Scripturi, intelegem totalitatea cartilor sfinte insuflate de Dumnezeu, mai precis lista acestor carti. Cuvantul “Canon” n-a avut acest inteles de la inceput. El e imprumutat din limba ebraica, prin mijlocirea celei grecesti, si insemna, printre altele, “dreptar” sau “regula”. Cu aceste doua intelesuri il gasim intrebuintat si in Noul Testament. Sf. Apostol PAVEL, dupa ce da anumite sfaturi duhovnicesti Galatenilor, adauga: Si cat vor umbla cu dreptarul acesta, pace peste ei si mila si peste Israilul lui Dumnezeu” (Galat. VI, 16). Se numesc, apoi, “canoane”, cu inteles de “randuiala” hotararile privitoare la disciplina bisericeasca si anumite parti care intra in randuiala slujbelor bisericesti. Cartile Sf. Scripturi cuprinzand “canonul” adica regula de credinta si de viata, au fost numite “canoane” cu acest inteles, dar si cu intelesul de totalitate sau de lista a scrierilor care contin aceste randueli. Cuvantul “canon” are acest inteles atat la vechii Iudei, cat si la primii crestini. Exista un canon al cartilor Vechiului Testament si un canon al cartilor Noului Testament.

34. Cu ce conditii au fost primite cartile Sf. Scripturi in canonul biblic ?

1) Cu conditia ca invatatura cuprinsa in ele sa fie descoperita de Dumnezeu prin insuflare;

2) Cu conditia ca invatatura descoperita in ele sa fie garantata de Biserica;

Biserica garanta invatatura aceasta pe baza vechimii si apostolicitatii, dupa regula lui TERTULIAN, ca acel lucru e mai adevarat, care e mai vechi, si acel lucru e mai vechi care e de la inceput, si acel lucru e de la inceput care vine de la Apostoli, iar de la Apostoli vine ceea ce a fost sfant in Bisericile Apostolice.

35. Care sunt cartile Vechiului Testement?

Cartile care intra in canonul Vechiului Testament sunt:

1. Facerea

2. Iesirea

3. Leviticul

4. Numerii

5. Deuteronomul (a doua lege)

6. Cartea lui Iosua (Isus fiul lui Navi)

7. Cartea Judecatorilor

8. Cartea Rut

9. Cartea intaia a imparatilor (sau intiia a lui Samuil)

10. Cartea a doua a imparatilor (sau a doua a lui Samuil)

11. Cartea a treia a imparatilor (sau intiia a Regilor)

12. Cartea a patra a imparatilor (sau a doua a Regilor)

13. Cartea intaia Paralipomene (a Cronicilor)

14. Cartea a doua Paralipomene (a Cronicilor)

15. Cartea lui Esdra

16. Cartea Neemia

17. Cartea Esterei

18. Cartea lui Iov

19. Psaltirea

20. Proverbele lui Solomon

21. Eclesiastul

22. Cintarea Cantarilor

23. Proorocia lui Isaia

24. Proorocia lui Ieremia

25. Plangerile Proorocului Ieremia

26. Proorocia lui Iezechiil

27. Proorocia lui Daniil

28. Proorocia lui Oseea

29. Proorocia lui Ioil

30. Proorocia lui Anios

31. Proorocia lui Avdie

32. Proorocia lui Iona

33. Proorocia lui Miheia

34. Proorocia lui Naum

35. Proorocia lui Avacum

36. Proorocia lui Sofonie

37. Proorocia lui Agheu

38. Proorocia lui Zaharia

39. Proorocia lui Maleahi

56. In afara de cartile canonice mai sunt si alte carti in Sf. Scriptura a Vechiului Testament ?

In afara de cele 39 carti canonice, Sf. Scriptura a Vechiului Testament mai cuprinde si alte carti: cele deuterocanonice, pe care Biserica, socotindu-le folositoare si ziditoare de suflet, le-a recomandat spre citire catehumenilor, adica celor care se pregateau sa primeasca credinta crestina. De aceea ele au fost pastrate in Sf. Scriptura dupa cartile canonice. Ele sunt pline de intelepciune duhovniceasca si de aceea Biserica le foloseste pe unele din ele, chiar la sfintele slujbe.

Aceste carti sunt:

1. Cartea lui Tobit

2. Cartea Iuditei

5. Cartea Intelepciunii lui Solomon

4. Cartea Intelepciunii lui Isus, fiul lui Sirah, numita si “Eclesiasticul”.

5. Cartea a treia a lui Esdra (cartea a doua a lui Neemia din canon)

6. Cartea intiia a Macabeilor

7. Cartea a doua a Macabeilor

8. Cartea a treia a Macabeilor (este si o a patra carte a Macabeilor).

9. Cartea Baruh si Scrisoarea Proorocului Ieremia.

Tot necanonice sunt socotite si urmatoarele fragmente sau bucati din cartile canonice aratate mai sus :

1. Rugaciunea Regelui Manase (la sfarsitul cartii a doua Paralipomene sau Cronice)

2. O parte din cartea Estera (care nu e impartita in versuri)

3. Ultimul Psalm (care urmeaza dupa Ps. 150)

4. Cantarea celor trei tineri (din cartea lui Daniil)

5. Istoria Suzanei

6. Bel si balaurul

37. Ce cuprinde canonul cartilor Noului Testament?

Canonul Noului Testament cuprinde 27 carti si anume;

1. Sf. Evanghelie cea de la Matei

2. Sf. Evanghelie cea de la Marcu

3. Sf. Evanghelie cea de la Luca

4. Sf. Evanghelie cea de la Ioan

5. Faptele Sf. Apostoli

6. Epistola Sf. Apostol Pavel catre Romani

7. Epistola I a Sf. Apostol Pavel catre Corinteni

8. Epistola II a Sf. Apostol Pavel catre Corinteni

9. Epistola Sf. Apostol Pavel catre Galateni

10. Epistola Sf. Apostol Pavel catre Efeseni

11. Epistola Sf. Apostol Pavel catre Filipeni

12. Epistola Sf. Apostol Pavel catre Coloseni

13. Epistola I-a a Sf. Apostol Pavel catre Tesaloniceni

14. Epistola II-a a Sf. Apostol Pavel catre Tesaloniceni

15. Epistola I-a a Sf. Apostol Pavel catre Timotei

16. Epistola II-a a Sf. Apostol Pavel catre Timotei

17. Epistola Sf. Apostol Pavel catre Tit

18. Epistola Sf. Apostol Pavelj catre Filimon

19. Epistola Sf. Apostol Pavel catre Evrei

20. Epistola Soborniceasca a Sf. Apostol Iacob

21. Epistola I-a Soborniceasca a Sf. Apostol Petru

22. Epistola II-a Soborniceasca a Sf. Apostol Petru

23. Epistola I-a Soborniceasca a Sf. Apostol Ioan

24. Epistola II-a Soborniceasca a Sf. Apostol Ioan

25. Epistola III-a Soborniceasca a Sf. Apostol Ioan

26. Epistola Soborniceasca a Sf. Apostol Iuda

27. Apocalipsa Sf. Ioan Teologul

38. Cand au fost scrise cartile Vechiului si Noului Testament?

Cartile Vechiului Testament au fost scrise inainte de Hristos, intr-un rastimp de peste o mie de ani (1400-400). Cartile Noului Testament au fost scrise in veacul I, cele mai multe inainte de anul 70. Numai cartile Sf. Ioan Evanghelistul si Teologul, au fost scrise intre aceasta data si sfarsitul veacului I.

39. Ce inseamna Vechiul Testament si ce inseamna Noul Testament ?

In vorbirea obisnuita cuvantul “Testament” inseamna” hotararile luate de cineva in scopul de a fi respectate dupa moarte. Cu acest inteles si pe temeiul descoperirii date prin Sf. Ap. Pavel in Epistola catre Evrei (IX, 15 si urm.), Sf. Parinti au invatat ca cele doua Testamente - cel Vechi si cel Nou - arata vointa lui Mesia de a face mostenitori ai imparatiei vesnice pe cei ce vor crede in El.

Cand e vorba despre Sf. Scriptura a Vechiului Testament si a Noului Testament, cuvantul “Testament” mai are si inteles de “legamant”. El e “Legamantul” dintre Dumnezeu si om, facut indata dupa caderea acestuia, prin fagaduinta data de Dumnezeu primilor oameni, ca samanta femeii va zdrobi capul sarpelui. Acest legamant, pe cale de a fi uitat de oameni, a fost reinnoit fata de Patriarhul Avraam (Fac. XII, I 4), apoi a fost incheiat, in scris, pe muntele Sinai, intre Dumnezeu si poporul evreu (Iesire XX). Despre acest legamant vorbeste Sf. Apostol Pavel in Epistola catre Evrei (IX, 15.28).

Toate scrierile care cuprind legea si Proorocii formeaza Legamantul Vechi, adica Testamentul Vechi, fiindca vorbesc despre acel Legamant, fiindca sunt date inainte de Hristos, si-si afla implinirea si desavarsirea in El.

Scrierile sfinte, date dupa Hristos, formeaza Legamantul nou, adica Testamentul Nou, fiindca vorbesc despre noua legatura facuta la Cina cea de Taina intre Dumnezeu si oameni, “Legea cea noua”, adusa lumii de Domnul nostru Iisus Hristos, (Matei XXVI, 28).

Sf. Apostol PAVEL arata in chip lamurit invatatura despre cele doua Testamente, Vorbind despre jertfa Mantuitorului, el zice: “Si pentru aceasta (Hristos) este mijlocitorul aseza mantului, (Testamentului) celui nou, ca facandu-se moarte spre rascumpararea greselilor ce erau in asezamantut de lege cel dintai sa ia cei chemati fagaduinta mostenirii celei vesnice. Caci unde este diata (testament), acolo trebuie sa fie moartea celui ce au facut diata (testamentul). Caci diata intru cei morti este intarita, de vreme ce inca nici o putere nu are pana cand este viu cel ce face diata (testamentul). Pentru aceea nici cea dintai, fara de sange nu s-a innoit” (Evrei IX, 15.18).

40. Ce inseamna “Evanghelie” ?

“Evanghelie” inseamna “veste buna”. Cuprinsul ei a adus si aduce lumii vestea buna care mangaie sufletele: venirea Mantuitorului, profetita de Vechiul Testament, apoi invatatura, faptele, patimile, moartea si slavita Lui inviere, - toate avand loc pentru mantuirea lumii.

41. Ce inseamna “Apostol”?

Cuvantul “Apostol” inseamna “trimis”. El priveste in primul rand pe cei doisprezece Apostoli, care au fost trimisi la propovaduire de insusi Domnul nostru Iisus Hristos. Acestia sunt: Petru, Andrei, Iacob, Ioan, Toma, Bartolomeu, Matei, Iacob al lui Alfeu, Filip, Iuda fratele lui Iacob, Simon Zilotul si Iuda Iscarioteanul (Faptele Apostolilor I, 13). Acesta din urma, dupa tradarea si moartea Mantuitorului a fost inlocuit cu Matia (Fapte I, 16, 19; I, 23-26). “Apostol”, in intelesul plin al cuvantului este si Sf. Pavel, chemat in chip minunat pe drumul Damascului. “Apostoli” sunt si cei saptezeci, a caror misiune e descrisa pe larg la Sf. Evanghelist Luca (X, 1-24), apoi cei trecuti de Sf. Apostol Pavel in lista celor invredniciti de darurile duhovnicesti (I Cor. XII, 28), cei notati in Scrierile Parintilor Apostolici si, in inteles mai mai larg, multi din cei care, mai tarziu, au contribuit la crestinarea popoarelor pagane.

42. Avem dovezi din Sf. Scriptura despre insuflarea dumnezeiasca a cartilor Vechiului si Noului Testament?

Avem dovezi limpezi despre insuflarea dumnezeiasca a Sf. Scripturi. (Vezi: Despre V. T. Esire IV, 12; II Imp. XXIII, 2; Isaia VI, 1-8, VIII, 1 ; Avacum II, 2 si altele). Iisus Hristos numeste Vechiul Testament cuvantul lui Dumnezeu (Marcu VII, 13). El e descoperirea neamurilor (Luca II, 32; Evr. I, 1-2). El descopera pe Dumnezeu. (Matei XI, 27; Ioan XVII, 6-8; I Ioan V, 20). Evanghelia e revelatia lui Dumnezeu (I Cor. II, 9-10, XI, 25; XV, 3 ; Gal. I, 11-12; Efes. I, 17).

Astfel, Sf. Apostol PAVEL ne invata ca “toata Scriptura este de Dumnezeu insuflata si de folos spre invatatura, spre mustrare, spre indreptare, spre inteleptirea cea spre dreptate” (II Tim. III, 16). Sf. Apostol PETRU ne arata, la randu-i, ca “nu prin voia oamenilor s-a facut candva proorocie, ci purtandu-se de Duhul Sfant au grait oamenii cei sfinti ai lui Dumnezeu” (II Petru I, 21).

Insuflarea da Sf. Scripturi autoritate dumnezeiasca. Este ceea ce intareste Mantuitorul cand zice despre Legea Vechiului Testament: “Amin zic voua: pana ce va trece cerul si pamantul, o iota sau o cirta nu va trece din Lege, pana ce vor fi toate” (Matei V, 18).

Cartile Noului Testament s-au bucurat de darul Duhului Sfant pe care l-au primit autorii lor, adica Sfintii Apostoli si Ucenicii lor. In clipa aratarii catre Apostoli, dupa inviere, Mantui- torul le spune: “Luati Duh Sfant” (Ioan XX, 22), iar in momentul despartirii de aceiasi Apostoli, El le porunceste: “Mergand, invatati toate neamurile, botezandu-i in numele Tatalui si al Fiului si al Sf. Duh” (Matei XXVIII, 19); “Ca nu voi sunteti cei ce graiti, ci Duhul Tatalui vostru este carele graieste intru voi” (Matei X, 20); ” Mangaietorul, Duhul cel Sfant, pe care il va trimite Tatal intru numele Meu, acela va va invata pe voi toate si va va aduce aminte toate cele ce am grait” (Ioan XIV, 26).

43. Avem si alte dovezi despre insuflarea Sfintei Scripturi?

Avem dovezile pastrate de Sf. Traditie. In adevar, multi Parinti si Scriitori bisericesti dau marturie despre insuflarea Sf. Scripturi. Astfel, Sf. IRINEU spune ca Scriptura e desavarsita fiindca e insuflata de Cuvantul si de Duhul lui Dumnezeu, Gura Domnului, Duhului Sfant, a rostit cuprinsul Sf. Scripturi, declara CLEMENT ALEXANDRINUL.

44. Ce este insuflarea dumnezeiasca?

Insuflarea dumnezeiasca este lucrarea lui Dumnezeu care pune in miscare priceperea si vointa scriitorului, dupa masura si puterea de intelegere a omului, prin care se face insuflarea, ATENAGORA spune ca Duhul Sfant se serveste de Gura Proorocilor ca de un organ, asa cum flautistul sufla intr-un flaut. Sf. IPOLIT lamureste ca Proorocii vorbeau numai pusi in miscare de Cuvantul (Logosul), care se unea cu ei si care, asemenea obiectului cu care se atinge chitara, ii facea sa vesteasca lucrurile voite de Dumnezeu. Insuflarea ne-o arata limpede Sf. TEOFIL al Antiohiei, in lamurirea pe care o da in aceasta privinta: “Profetii care istorisesc facerea lumii n-au fost de fata atunci, dar era de fata intelepciunea lui Dumnezeu, cea care era in El si Cuvantul cel Sfant al Sau, care e vesnic, ca El”. Acest Cuvant fiind Duhul lui Dumnezeu, inceputul, intelepciunea si Puterea Celui Prea inalt, a coborat asupra Profetilor si, prin ei, a vorbit despre facerea lumii si despre toate celelalte. Cuvantul lui Dumnezeu s-a folosit de Moise ca de un organ. In marea Sa intelepciune, Dumnezeu vorbeste prin oameni, asemenea oamenilor, spre a se face inteles.

45. Sf. Scriptura se poate intelege usor?

Nu. Sf. Scriptura se intelege greu, intai din pricina vechimii, a multimii scriitorilor si a deosebirii de timp si de cuprins a cartilor ei, apoi din pricina felului mai presus de fire al Descoperirii ei. De altfel, ea insasi marturiseste ca talcuirea ei nu e lucru usor. La intrebarea pe care Filip o pune famenului etiopian, care citea din proorocia lui Isaia, daca intelege ce citeste, cel intrebat raspunde : ” Cum ooi putea, de nu ma va pooatui cineva ?” (Fapt. Ap. VIII, 31), Sf. Apostol PETRU scrie astfel despre Epistolele Sf. Apostol Pavel: “In ele sunt unele lucruri anevoie de inteles, pe care cei neinvatati si neintariti le rastalmacesc, ca si pe celelalte Scripturi, spre a lor pierzare” (II Petru III, 16). Cele 176 de versete ale Psalmului 118, sunt nu numai o lauda sincera a Legii Domnului, ci si o rugaciune neintrerupta, pentru dobandirea adevaratei ei intelegeri.

Sf. Parinti si Scriitori bisericesti au aratat, in repetate randuri greutatile intampinate pentru intelegerea Sf. Scripturi. ORIGEN spune ca intelesul Scripturii nu se descopera de la inceput cititorilor, mai ales celor necunoscatori in lucrurile dumnezeesti, sau care sunt necredinciosi ori nevrednici. Nu e de mirare, zice el, fiindca intelesul Scripturii e un lucru supraomenesc. Putinatatea intelegerii noastre nu poate patrunde stralucirea dogmelor. Aceasta e una din cauzele principale ale caderii in erezie. Fericitul AUGUSTIN ne recomanda ca partile neintelese din Scriptura sa le apropiem de altele, care sunt limpezi, spre a le patrunde unele prin altele. Sf. IOAN DAMASCHIN ne indeamna ca: “daca citim odata, de doua ori, si nu intelegem ce citim, sa nu ne trandavim, ci sa staruim, sa meditam, sa intrebam. Caci spune Scriptura: “intreaba pe tatal tau si-ti va vesti si pe batranii tai si-ti vor spune”. (Deuteron. XXXII, 7). Cunostinta nu este a tuturor”.

46. Cum trebuie talmacita sau inteleasa Sf. Scriptura?

Sf. Scriptura cuprinde trei intelesuri:

1. intelesul dupa litera, obstesc, sau istoric :

2. intelesul mai inaintat sau sufletesc ;

3. intelesul duhovnicesc.

ORIGEN, care e izvoditorul acestor trei trepte ale talmacirii Sf. Scripturi, sustine ca intelesul cartilor insuflate se imparte dupa, cele trei feluri de credinciosi aflatori in Biserica; cei simpli, cei inaintati si cei desavarsiti. “Cei simpli sa-si intareasca (sufletul) ca din trupul Scripturii (numim acest inteles dupa litera, obstesc si istoric); daca insa unii au inceput sa inainteze ceva si pot sa priveasca un lucru mai pe larg, sa-si intareasca (sufletul) ca din sufletul Scripturii; iar cei care sunt desavarsiti si asemenea celora despre care Apostolul zice: “Insa noi graim intelepciunea intru cei desavarsiti; iar nu intelepciunea veacutui acestuia, nici a domnilor veacului acestuia care sunt pieritori, ci graim intelepciunea lui Dumnezeu intru taina, cea ascunsa, pe care a randuit-o Dumnezeu mai inainte de veci spre slava noastra (I Cor. II. 6-7), aceea sa se intareasca din insasi legea duhovniceasca, care cuprinde umbra bunurilor viitoare”. Acelasi ORIGEN declara ca intelesul duhovnicesc este cel mai inalt si trebuie pus inaintea celui material sau istoric. Talcuirea dreapta a Sf. Scripturi e insa aceea, care tine seama de toate cele trei intelesuri, si le foloseste potrivit cu ideile, perssoanele si faptele biblice cum au facut cei mai multi din Sf. Pa rinti. Sf IOAN GURA DE-AUR zice: Sa nu cititi literile in chip simplu, ci sa cercetati ideile. Daca cineva se Opreste numai asupra cuvintelor si nu cerceteaza nimic mai mult decat cele scrise, multe greseli va savarsi.

47. Ce se cere pentru talcuirea dreapta a Sf. Scripturi?

Talcuirea dreapta a Sf. Scripturi cere:

1. O viata curata si bogata in virtuti;

2. Cunoasterea voii dumnezeesti prin studiu indelungat si smerit al Descoperirii dumnezeiesti;

3. Cunoasterea invataturii Bisericii si a Sf. Traditii.

In privinta curatiei vietii, Sf. MAXIM MARTURISITORUL spune : “Cunostinta intocmai a cuvintelor Duhului se descopera numai celor vrednici de Duhul, adica numai acelora care printr-o indelungata cultivare a virtutilor, curatindu-si mintea de funinginea patimilor, primesc cunostinta celor dumnezeesti, care se intipareste si se aseaza in ei, de la prima atingere, asemenea unei fete intr-o oglinda curata si stravezie”.

Viata potrivita Duhului duce la cunoasterea voiei dumnezeiesti aratata in Sf. Scriptura. Duhul din noi recunoaste Duhul din Sf. Scriptura, cum observa Mantuitorul insusi: “De va voi cineva sa faca voia lui (Dumnezeu), va cunoaste despre invatatura aceasta, daca de la Dumnezeu, sau daca de la mine graiesc” (Ioan VII, 17).

Se cuvine sa citim Sf. Scriptura cu smerenie, ca pe Cuvantul lui Dumnezeu, cerandu-I mai inainte ajutorul ca s-o intelegem si avand dorinta calda de a ne lumina fiinta prin cuprinsul ei. Atunci cand, din pricina putinatatii intelegerii noastre, nu pricepem anumite invataturi din ea, sa rugam pe preot sa ne talmaceasca acele invataturi.

Cunoasterea adanca a invataturii Bisericii si a Traditiei imbogateste duhul talcuirii celei adevarate. O invatatura (temeinica) ajuta mult la intelegerea dreapta a Sf. Scripturi. Lipsa de temeinica si adanca intelegere a Bibliei precum si lipsa de stransa legatura cu Sf. Traditie, duce la eresuri si rataciri, aspru mustrate de insusi Mantuitorul, cand zice: ” Va rataciti, nestiind Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu” (Matei XXII, 2).

Categoria: Invatatura de credinta crestina ortodoxa

Cautare: