Despre sfințirea casei

Viața creștinului nu se limitează doar la mersul la biserică și la rugăciunea personală. Casa în care locuim trebuie să devină un loc binecuvântat, unde harul lui Dumnezeu să fie prezent, asemenea unui mic altar de rugăciune. De aceea, Biserica a rânduit sfințirea casei, o tradiție ce își are originea încă din Vechiul Testament și care a fost păstrată neîntrerupt în practica ortodoxă.

Care este originea și semnificația sfințirii casei?

Încă din Scriptură vedem că locuințele omului sunt sfințite prin prezența și binecuvântarea lui Dumnezeu. În Vechiul Testament, Moise a stropit cu sângele jertfei cortul mărturiei și toate obiectele din el, sfințindu-le pentru slujirea lui Dumnezeu (Evrei 9, 21). De asemenea, la trecerea îngerului nimicitor prin Egipt, israeliții și-au marcat ușorii caselor cu sângele mielului pascal pentru a fi ocrotiți (Ieșirea 12, 22-23).

În Noul Testament, vedem că Mântuitorul Hristos intră în casele oamenilor, le binecuvântează și aduce mântuire celor ce locuiesc acolo. Casa lui Zaheu a primit binecuvântarea lui Dumnezeu: „Astăzi s-a făcut mântuire casei acesteia” (Luca 19, 9). Totodată, apostolii binecuvântau casele în care intrau: „Și întrând în casă, urați-i, zicând: Pace casei acesteia” (Matei 10, 12).

Biserica Ortodoxă a preluat această tradiție și a rânduit sfințirea casei prin stropirea cu apă sfințită, ca o prelungire a binecuvântării pe care Dumnezeu o aduce în viața creștinului. Aceasta este o rugăciune de curățire, de protecție împotriva răului și de chemare a harului Duhului Sfânt asupra locuinței.

De ce trebuie să sfințim casa?

Sfințirea casei nu este un simplu ritual, ci o lucrare sfințitoare prin care locuința noastră este curățită de influențele nevăzute ale răului. Apostolul Pavel ne învață că omul credincios trebuie să fie un templu al Duhului Sfânt (1 Corinteni 6, 19), iar acest lucru trebuie să se reflecte și în mediul în care trăiește.

Prin sfințirea casei:

1) Îl chemăm pe Dumnezeu să fie prezent în locuința noastră.

2) Ne curățim casa de orice influență negativă, fie văzută, fie nevăzută.

3) Primim binecuvântare și întărire în credință.

4) Protejăm casa și familia de ispite și de lucrările diavolului.

5) Ne amintim că locuința noastră trebuie să fie un loc de rugăciune și pace.

Sfântul Ioan Gură de Aur spune: „Așa cum trupul are nevoie de hrană, casa are nevoie de rugăciune și binecuvântare, altfel va fi asemenea unui mormânt pustiu.”

Când și cum trebuie să sfințim casa?

În mod obișnuit, casa se sfințește la începutul fiecărui an, cu prilejul Bobotezei, când preotul vine și binecuvântează casele credincioșilor cu Agheasma Mare. Aceasta este o tradiție binecunoscută și respectată în toată Ortodoxia.

Se recomandă sfințirea casei și în alte ocazii:

• După mutarea într-o locuință nouă.

• După renovări sau schimbări importante în casă.

• Dacă în casă s-au petrecut evenimente triste (certuri, necazuri, boli).

• Dacă simțim tulburări sau neliniști inexplicabile în locuință.

• În momente importante ale vieții de familie, ca semn de mulțumire față de Dumnezeu.

Pentru sfințirea casei, preotul folosește apă sfințită (Agheasmă) și busuioc, rostind rugăciuni speciale. Credincioșii trebuie să pregătească locuința astfel:

• Curățenie (simbol al purificării sufletești).

• O masă cu icoană, lumânare, busuioc și un vas cu apă pentru sfințire.

• Ar fi binevenit ca toți membrii familiei să fie prezenți, pentru a primi binecuvântarea.

Sfințirea casei – un act de credință, nu doar o tradiție

Mulți privesc sfințirea casei doar ca pe un obicei anual, dar, în realitate, ea este un act de credință și de recunoaștere a faptului că Dumnezeu trebuie să fie prezent în viața noastră zilnică.

Atunci când chemăm preotul să sfințească locuința, arătăm că dorim ca harul lui Dumnezeu să ne însoțească mereu, nu doar ocazional. Prin rugăciune și viață curată, fiecare casă creștină poate deveni un colț de rai, unde Hristos este prezent, așa cum a fost în casa lui Zaheu sau a Mariei și Martei.

„Dacă Domnul n-ar zidi casa, în zadar s-ar osteni cei ce o zidesc” (Psalmul 126, 1).

Să nu neglijăm această binecuvântare, căci în casa în care Dumnezeu este chemat, El va rămâne pururea!

Pace ție cititorule!

Categoria: Articole

Cautare: