Despre simtire

CAPITOLUL XVIII

Despre simtire

Simtirea este o facultate a sufletului care percepe sau cunoaste lucrurile materiale. Simturile sunt organele adica membrele prin care simtim. Sensibile sunt obiectele care cad sub simtire. Sunt cinci simtiri si de asemenea cinci simturi.

Prima simtire este vazul. Simturile si organele vederii sunt nervii din creier si ochii, in primul loc vederea percepe culoarea. Dar odata cu culoarea percepe corpul colorat, marimea lui, forma, locul unde este, distanta de cele din jur, numarul, miscarea si starea, daca este aspru, moale, neted si neneted, ascutit, slab, constitutia sa, daca este de apa sau de pamant, adica lichid sau uscat.

Al doilea simt este auzul, care percepe glasurile si sunetele. Distinge subtirimea, grosimea, dulceata si taria lor. Organele sunt nervii cei moi ai creierului si constructia urechilor. Numai omul si maimuta nu misca urechile.

Al treilea simt este mirosul. Acesta se face prin nari, care trimit mirosurile in creier si merg pana la marginile cavitatii anterioare ale creierului. Facultatea mirosului percepe mirosurile. Cea mai generala deosebire a mirosurilor este mirosul placut si neplacut si o medie a acestora cand nu sunt nici placute nici neplacute. Avem miros placut cand cele umede din corpuri se coc bine. Cand se coc pe jumatate avem o dispozitie mijlocie. Si avem miros neplacut cand se coc mai putin sau deloc.

Al patrulea simt este gustul. El percepe sau simte sucurile. Organele lui sunt limba si mai mult virful ei si partea de deasupra a gurii, pe care unii o numesc cerul gurii, in acestea sunt raspanditi nervii care vin din creier. Ei anunta partii conducatoare a sufletului perceptia care s-a facut, adica simtirea. Iar asa-numitele calitati gustative ale sucurilor sunt acestea: dulceata, iutimea, acrimea, otetirea, aciditatea, amaraciunea, saratura, grasimea, vascozitatea. Caci gustul este facultatea care le distinge pe acestea.

Apa, insa, este fara de gust in raport cu aceste calitati, caci ea nu are nici una din ele. Iar otetirea este cresterea si inmultirea aciditatii. Al cincilea simt este pipaitul. Acesta este comun tuturor vietuitoarelor. El rezulta prin nervii care sunt trimisi de creier in tot corpul. Pentru aceea tot corpul, dar si celelalte organe ale simturilor au simtul tactil. Cad sub simtul tactil caldura si frigul, moalele, tarele, vascosul, uscatul (Uscatul, adaugat dupa editia de la Verona, 1531, f. 47r. ), faramiciosul, greul si usorul. Caci acestea se cunosc numai prin pipait. Sunt comune tactului si vazului: asprul, netedul, uscatul, lichidul, grosul, subtirele, susul, josul, locul si marimea, cand va fi de asa fel incat sa se poata percepe cu atingerea simtului tactil, desul si rarul sau raritul, rotundul, daca este mic, si alte forme. De asemenea, simtul tactil percepe cu ajutorul memoriei si al gandirii corpul care este aproape. Tot astfel simtul tactil percepe numarul pana la doi sau trei si pe cele mici ale acestora, care sunt usoare de perceput. Pe acestea le percepe mai degraba vederea decat tactul.

Trebuie sa se stie ca ziditorul a construit duble pe fiecare din organele simturilor, pentru ca atunci cand se vatama unul sa indeplineasca celalalt functia sa. Caci a facut doi ochi, doua urechi, doua nari ale nasului si doua limbi, care sunt despartite la unele vietuitoare, ca la serpi, iar la altele unite, ca la oameni. Cu simtul tactului a inzestrat tot corpul afara de oase, nervi, unghii, coarne, par, incheieturi si alte citeva asemenea.

Trebuie sa se stie ca vazul vede in linie dreapta; mirosul si auzul nu numai in linie dreapta, ci in orice directie; iar tactul si gustul nu percep nici in linie dreapta, nici in alta directie, ci numai atunci cand se apropie de obiectele sensibile lor.

Categoria: Dogmatica - Sf. Ioan Damaschin

Cautare:

Despre simtire

Vizualizari: 1346

Id: 830

Imagine:

Share: