DESPRE TAINA SFINTEI IMPARTASANII

INVATACELUL: Te rog acum, Parinte, sa-mi vorbesti despre Taina cuminecarii.

PREOTUL: Mantuitorul spune: “De nu veti manca Trupul Fiului Omului si de nu veti bea Sangele Lui, nu veti avea viata intru voi”, (Ioan, 6, 55).

Sfanta impartasanie (Euharistia sau Cuminecatura) este Taina in care, sub chipul painii si al vinului, se impartaseste crestinului insusi Trupul si Sangele lui Iisus Hristos, spre iertarea pacatelor si spre viata de veci, infatisandu-se totodata, real si nesangeros, jertfa de pe Cruce a Mantuitorului.

Aceasta Sfanta Taina a oranduit-o insusi Domnul nostru Iisus Hristos, care nu numai ca a vorbit despre ea, ci a si infaptuit-o insusi, in ajunul rastignirii Sale. Dupa ce a mancat cu apostolii Sai, luand o paine si rugandu-se Tatalui ceresc, a binecuvantat-o si, frangand-o, a zis: “Luati, mancati, acesta este Trupul Meu”. Apoi a luat un pahar si, dupa ce a multumit, le-a dat zicand: “Beti dintru acesta toti, acesta este Sangele Meu, al Legii celei noi, care pentru multi se varsa spre iertarea pacatelor” (Matei, 26, 26-28; Marcu, 14, 22-24). “Sa faceti lucrul acesta intru pomenirea Mea” (Luca, 22, 19-20).

Iata cum Mantuitorul a poruncit ca acei ce vor sa aiba viata vesnica sa-I manance Trupul si sa-I bea Sangele sub forma painii si a vinului, painea si vinul sfintite prin slujba sfanta catre Tatal, prin rugaciuni si cantari de lauda (Matei, 26, 26-30; Marcu, 14, 22-26).

Iar aceasta minune a minunilor - ca painea si vinul sa fie prefacute in Trupul si Sangele Domnului, spre a le manca si a le bea crestinii - a fost data spre savarsire numai apostolilor Sai, episcopilor si preotilor hirotoniti prin alegerea si punerea mainilor preotesti (Tit, l, 3-9). Crestinii ceilalti - oricat de buni ar fi ei inaintea lui Dumnezeu si oricate minuni ar face - nu pot savarsi Taina “frangerii painii”, ci numai episcopii si preotii. Acest lucru este dovedit in mod limpede de Scriptura Vechiului si Noului Testament. Astfel, in Legea Veche, Dumnezeu a oranduit preot pe Aaron si pe copiii copiilor lui, din neam in neam, pana avea sa vina Mesia Hristos, iar cei ce au indraznit sa slujeasca fara sa fie din neamul lui Aaron preotul au fost pedepsiti groaznic (Num., 3, 10; 16, 1-50; I Regi, 13, 1-14; II Par., 26, 16-18). In Noul Testament, Domnul nostru Iisus Hristos, schimband preotia si Legea Veche (Evr., 7, 12), a oranduit preotia noua ca putere de a lucra cele sfinte si de a ierta pacatele - ca si El insusi - celor ce se pocaiesc (Ioan, 20, 19-23; Apoc., 1, 6; 5, 10; II Cor., 5, 18-20, I Cor., 4, 1; Ps. 13, 9-16).

Astfel, aceasta minunata hrana - Trupul si Sangele Domnului - se daruieste numai prin preotii crestinii. Cine vrea sa se mantuiasca merge la Biserica; si primeste, chiar si cei ce n-au bani, caci se da in dar (Isaia, 55, 1-13; Mal., 1, 11; Apoc., 21, 6; Rom., 5, 14-16). Sfantul apostol Pavel spune: “Paharul binecuvantarii pe care-l binecuvantam nu este, oare, impartasirea cu singele lui Hristos? Painea pe care o frangem nu este, oare, impartasirea cu trupul lui Hristos?” (I Cor., 10, 16). Da, nu este o inchipuire, caci cine nu are aceasta credinta este ratacit si nu are mantuire (cf. Rom., 14, 23). Despre acest sange euharistic ni se spune: “Sangele lui Iisus, Fiul Lui, ne curateste pe noi de orice pacat” (I Ioan, 1,7).

Trupul si Sangele Domnului se poate manca si mai des, atunci cand ne ferim de rele si cand avem viata neprihanita si constiinta noastra curata si neosandita, pe cand botezul nu se mai poate repeta, dupa cum este scris (Efes., 4, 5). A ne impartasi cu Trupul si Sangele Domnului este chiar porunca de la Dumnezeu, ca toti - de la prunci pana la cei mai batrani - sa se impartaseasca cel putin o data pe an. Acest lucru ni se arata prin inchipuire cu mielul pascal din Vechiul Testament (Ies., 12, 1-28 , Num., 9, 1-14). Insa sfintii apostoli - ni se istoriseste - ii impartaseau pe crestini in fiecare Duminica, deoarece aceia care credeau in Iisus staruiau in invatatura apostolilor si in comuniune, fiind nelipsiti de la biserica in toate zilele. Pentru aceasta, apostolii frangeau painea si luau impreuna hrana cu bucurie si intru curatia inimii (Fapte, 2, 42-46; 20, 7-11).

Mai tarziu, Biserica a statornicit ca crestinii sa se impartaseasca de patru ori pe an, in cele patru posturi. Desigur, unii din cei evlaviosi s-au impartasit si de mai multe ori, dupa cum si astazi sunt multi care se impartasesc mai adeseori intr-un an si e cu atat mai bine, numai sa aiba pregatirea cuvenita, caci ori de cate ori mancam si bem Trupul si Sangele Domnului, vestim moartea Lui, pana va veni a doua oara (I Cor., 11,26).

Aceasta Sfanta Taina este administrata de preoti si noului botezat chiar la botez, dupa ce a fost uns cu sfantul mir sau cu pecetea Duhului Sfant. Astfel li se da pana la varsta de 7 ani, urmand ca de la aceasta varsta mai inainte sa se spovedeasca la preotul duhovnic (sa-si marturiseasca pacatele, cf. Ioan, 1, 9) si sa se vada daca e vrednic de Trupul si Sangele Domnului. Pentru cei ce vor sa se impartaseasca fiind maturi, sfantul apostol Pavel recomanda de fiecare sa se cerceteze pe sine si numai apoi — dupa spovedanie si cu dezlegarea duhovnicului - sa se impartaseasca cu Trupul si cu Sangele Domnului. Caci cine va manca si va bea cu nevrednicie Trupul si Sangele Domnului, judecata lui isi mananca si bea, nesocotind Trupul si Sangele Domnului (I Cor., 11, 27- 29; Evr., 9, 4-6).

INVATACELUL: Sunt unii crestini care afirma ca painea si vinul de la “Cina Domnului” este paine naturala si vin natural. Ele numai inchipuiesc sau simbolizeaza Trupul si Sangele Domnului, fara sa fie de fapt. Asa a fost chiar si la Cina cea de Taina, ceea ce se vede in cuvintele de atunci ale Mantuitorului: “Adevar graiesc voua, ca de acum nu voi mai bea din rodul vitei pana in ziua aceea cand il voi bea nou, intru imparatia lui Dumnezeu” (Marcu, 14, 25; Matei, 26, 29). Deci, este vorba de “rodul vitei”, ceea ce inseamna ca vinul a ramas vin natural si nu s-a prefacut in Sange. De aici rezulta ca el simbolizeaza numai, iar nu si este, Sangele Domnului.

PREOTUL: Cuvintele de mai sus (Marcu, 14, 25; Matei, 26, 29) au fost spuse de Mantuitorul cu privire la primul pahar care, in adevar, continea vinul natural, insa Sfanta impartasanie a fost asezata de Mantuitorul dupa cina, la al doilea pahar, caci atunci a zis Mantuitorul: “Acest pahar este Legea cea noua, intru Sangele Meu…” (Luca, 21, 17- 20). Deci, ceea ce la Marcu este incomplet se completeaza si se lamureste la Luca. Matei nu vorbeste decat de un singur pahar, anume de cel euharistie (al Cuminecaturii); la Luca insa observam ca este vorba de doua pahare - si ca Sfanta Taina a fost asezata la al doilea pahar. Astfel, cuvintele care se refera la primul pahar nu sunt in legatura cu Sfanta impartasanie, cum este cazul si cu citatul de la Marcu (14, 25).

INVATACELUL: In legatura cu ce spuneam mai sus, acei crestini spun ca impartasania sau “Cina Domnului” ar fi o simpla cina comemorativa, un ospat, un banchet sau o masa colegiala, la care se consuma paine si vin, in amintirea Cinei celei de Taina, a patimii si a mortii Domnului. Asa a randuit Mantuitorul zicand apostolilor Sai: “…aceasta sa faceti intru pomenirea Mea” (Luca, 22, 19; I Cor., 11, 24-25). Iar sfantul apostol Pavel zice: “De cate ori mancati aceasta paine si beti acest pahar, moartea Domnului vestiti, pana la venirea Lui” (I Cor., 11, 26). Scopul ar fi, asadar, adancirea credintei si a evlaviei crestine, prin simbolul ce-l reprezinta, iar nu mancarea cu adevarat a Trupului si a Sangelui Mantuitorului, nici permanentizarea jertfei de pe Golgota.

PREOTUL: “Cina Domnului” nu este o simpla comemorare a mortii Domnului, caci painea si vinul de la aceasta “Cina” sfanta nu au fost numai simboluri ale Trupului si Sangelui Domnului, ci cu adevarat Trup si Sange al Sau. Mantuitorul ne-a invatat acest adevar. Caci El nu a zis: Luati, mancati, caci acesta este un simbol al Sangelui Meu. Nu! Ci a zis: “Aceasta (painea) este Trupul Meu” si “acesta (vinul) este Sangele Meu” (Matei, 26, 26-28; Luca, 22, 19-20). Asadar, dupa cum painea si vinul euharistic nu sunt numai niste simboluri, ci adevarat Trup si Sange al Mantuitorului, tot astfel si “Cina Domnului” - cum o numesc unii - nu este doar o simpla cina prieteneasca unde se mananca paine si se bea vin, ci aceasta cina a Mantuitorului are caracterul de Taina, deoarece prin ea se impartaseste darul Sfantului Duh, care iarta pacatele si sfinteste; (totodata, ea are isi un caracter de jertfa, pentru ca ea intruneste toate conditiile unei jertfe: Trupul si Sangele Domnului care se frange si se varsa pentru noi spre iertarea pacatelor, deci, si insusirea de jertfa ispasitoare. Aceste caracteristici, fiind de cea mai mare insemnatate pentru noi, nu trebuie sa fie trecute cu vederea si interpretate gresit.

INVATACELUL: Cum poate sa fie Euharistia o jertfa nesangeroasa a Mantuitorului, de vreme ce Mantuitorul S-a adus pe Sine jertfa o singura data, pe Golgota, si ea nu se mai poate repeta niciodata (Evr., 9, 28; 10, 14)? Or, daca Euharistia ar fi acea jertfa, ar insemna ca se repeta de atatea ori de cate ori este savarsita Sfanta Impartasanie, ceea ce ar fi in contradictie cu Sfanta Scriptura.

PREOTUL: Intr-adevar, Hristos S-a jertfit o singura data si jertfa Lui nu se mai repeta, pentru ca, de s-ar repeta, ar insemna ca n-a avut efectul asteptat si ar fi fost asemenea jertfelor din Vechiul Testament. De vreme ce ea, insa, a avut acel efect, orice repetare a ei ar fi fara rost. Pana aici suntem de perfect acord.

Dar din aceasta mai rezulta ca Sfanta Euharistie nu poate sa fie jertfa unica a Domnului de pe Golgota, adusa in chip nesangeros. Ea repeta jertfa de pe Golgota, o ofera, o actualizeaza si o permanentizeaza, facand ca roadele ei sa fie intotdeauna prezente si vii in trupurile si sufletele noastre, pana la a doua venire, a Domnului. Jertfa euharistica repeta jertfa de pe Golgota, care atunci a fost in chip sangeros, iar acum nesangeros. Mantuitorul insusi ne-a indemnat ca jertfa Trupului si Sangelui Sau - si in acelasi timp aducerea ei - sa nu inceteze pana la venirea Sa cea de apoi (Luca, 22, 19; I Cor., 11, 25-26). Pe de alta parte, se spune ca jertfa Sa se aduce o singura data, iar pe de alta, ca acea jertfa va trebui sa o aducem pana la venirea a doua.

INVATACELUL: Cum poate un preot, care este si el un om pacatos, sa savarseasca o minune ca aceasta, neinchipuit de mare, de a preface painea si vinul, in Trupul si Sangele Domnului ?

PREOTUL: Preotii, in adevar, pot fi pacatosi, pentru ca si ei sunt oameni; totusi nu toti sunt atat de pacatosi pe cat sunt invinuiti. Insa trebuie sa se stie urmatorul lucru: nu preotii sunt cei oare prefac painea si vinul in Trupul si Sangele Domnului, ci Duhul Sfant. Preotii numai se roaga lui Dumnezeu impreuna cu obstea credinciosilor, ca sa trimita Duhul Sfant si sa prefaca aceste Sfinte Daruri in Trupul si Sangele Mantuitorului. Oricat de pacatosi ar fi preotii, au de la hirotonie darul special al Sfantului Duh pentru savarsirea slujbei si a celor sfinte. Darul acesta nu-l au nici ingerii din cer si nimeni dintre oameni, afara de preoti. Iata de ce le este cu putinta aceasta minune, mai presus de minte si de cuvant.

INVATACELUL: Dar ce pregatire trebuie sa-si faca cei ce voiesc a se impartasi cu Sfintele Taine ?

PREOTUL: Pregatirea pentru Sfanta Impartasanie este de doua feluri: trupeasca si sufleteasca. Ea consta in:

a) Marturisirea pacatelor, fara de care nimeni nu se poate impartasi. Numai copiii pana la varsta de 7 ani sunt scutiti de spovedanie;

b) Impacarea cu toti; sa nu fie certat cu nimeni si sa nu aiba nimic impotriva cuiva;

c) Infranarea de la orice fapta rea si de la impreunare trupeasca (cel putin cu cateva zile inainte) (I Cor., 7, 5 ; Sf. Timotei al Alexandriei, Canon 5, la Milas, op. cit., p. 162), abtinere de la mancare si bautura in ziua impartasaniei si seara in ajun. Numai bolnavilor pe moarte li se poate da Sfanta impartasanie pe mancate (Sf. Nichifor Marturisitorul, Can. 9, la Nicodim Milas, op. cit., p. 231);

d) Citirea pravilei pentru Sfanta impartasanie, cu vrednicie. Unele rugaciuni din ea le citeste preotul in numele credinciosilor, in sfanta biserica, inainte de impartasire, in Cartea de rugaciuni se gaseste pravila de cuviincioasa pregatire sufleteasca si trupeasca pentru impartasire.

INVATACELUL: Dar impartasirea bolnavilor cum se face ?

PREOTUL: Bolnavii pot fi impartasiti de preoti si in afara Bisericii, pe la casele lor sau la spital, cu particele din Sfantul Trup sfintit anume pentru acest scop, in Joia cea Mare, si pastrate in sfantul Altar, in chivotul de pe sfanta masa. In aceste cazuri impartasirea se face dupa o randuiala deosebita, scrisa in Molitfelnic (Randuiala grabnicei impartasiri). Nu se poate da insa Sfanta Impartasanie bolnavilor cazuti in stare de inconstienta (nesimtire) sau celor iesiti din minte (nebuni) (Inv. de cred. ort., intreb. 198).

Categoria: Despre credinta ortodoxa - Parintele ILIE CLEOPA

Cautare: