Despre Trisaghion

CAPITOLUL X

Despre Trisaghion

Ca o consecinta a celor spuse mai sus, hotaram ca este o hula adaosul pus la Trisaghion de Petru Gnafevs (Petru Gnafevs (+ 488), monofizit, a fost in trei randuri patriarh al Antiohiei: 469(470), 475(476) si 485 - 488. El s-a facut celebru prin introducerea cuvintelor “care ai fost rastignit pentru noi” in ..Sfinte Dumnezeule”, inainte de: “miluieste-ne pe noi”. Odata introduse aceste cuvinte, urmeaza ca imnul Trisaghion nu se raporteaza la Sf. Treime, ci numai la Hristos. Dar, indeob ste, Trisaghionul era raportat la Sf. Treime, asa ca daca se admitea adaosul lui Gnafevs, insemna ca se introduce vechea erezie patripasiana.) cel prost, pentru ca sau introduce o a patra persoana si face deosebire intre Fiul lui Dumnezeu, puterea enipostatica a Tatalui, si intre cel rastignit, ca si cum ar fi altul decat “cel puternic”, sau invata ca Sfanta Treime este pasibila si ca s-a rastignit impreuna cu Fiul si Tatal si Duhul Sfant. Departe cu aceasta vorbarie hulitoare si fara rost! Noi raportam cuvintele “Sfinte Dumnezeule” la Tatal si prin aceasta nu dam numai Lui numele Dumnezeirii, deoarece stim ca este Dumnezeu si Fiul si Sfantul Duh. Cuvintele “Sfinte tare” le raport am la Fiul, dar nu lipsim pe Tatal si pe Sfantul Duh de putere. Iar cuvintele “Sfinte fara de moarte” le raportam la Duhul Sfant, fara ca sa punem in afara de nemurire pe Tatal si pe Fiul, ci raportam in chip simplu si absolut toate numirile dumnezeiesti la fiecare dintre ipostase, imitand pe dumnezeiescul apostol care zice: “Pentru noi este un singur Dumnezeu, Tatal, in care sunt toate, si noi din El; si un singur Domn, Iisus Hristos, prin care sunt toate si noi prin El” (Corinteni VIII, 6.); si un singur Duh Sfant in care sunt toate si noi in El. Nu numai el, dar si Grigore Teologul, care spune undeva asa: “Pentru noi este un singur Dumnezeu, Tatal, din care sunt toate si un singur Domn, Iisus Hristos, prin care sunt toate si un singur Duh Sfant in care sunt toate”. Cuvintele “din care”, “prin care” si “in care” nu indica o deosebire de firi - caci daca ar fi asa nu s-ar putea schimba prepozitiile sau ordinea numelor - ci ele caracterizeaza insusirile unei singure si neamestecate firi. Si aceasta este evident din aceea ca se aduna iarasi in una, daca nu se citeste superficial ceea ce se gaseste la acelasi apostol: “Din El si prin El si in El toate. A Lui este slava in vecii vecilor, Amin” ( Romani XI, 36.). Ca Trisaghionul se raporteaza nu numai la Fiul, ci la Sfanta Treime este martor dumnezeiescul si sfintitul Atanasie, Vasile si Grigore si tot corul purtatorilor de Dumnezeu parinti. Caci sfintii Serafimi ne indica in chip precis prin repetarea cuvantului “sfant” de trei ori, pe cele trei ipostase ale Dumnezeirii suprafiintiale. Prin o singura Domnie, ei indica o singura fiinta si imparatie a Treimii tearhice. Caci zice Grigore Teologul: “Astfel Sfintele Sfintelor, care sunt acoperite de Serafimi si sunt slavite de trei ori prin cuvantul “sfant”, se unesc intr-o singura Domnie si Dumnezeire”.

Acelasi lucru l-a gandit intr-un mod foarte frumos si foarte inalt unul din cei dinaintea noastra. Cei care au compus Istoria Bisericeasca spun ca in timp ce poporul din Constantinopole facea litanii pentru inlaturarea unei urgii trimise de Dumnezeu, petrecuta in timpul arhiepiscopului Proclu ( Proclu a fost patriarh al Constantinopolei intre 437 si c. 446. Sa se vada si D. Fecioru, op. cit., nota 6, p. 62.), s-a intamplat sa fie rapit un copil din norod si a fost invatat in chip tainic imnul Trisaghion prin invatatura ingereasca astfel: “Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pre noi”. Si intorcandu-se iarasi copilul a vestit invatatura tainica; si tot norodul a cantat imnul si astfel s-a curmat urgia. Iar in sfantul, marele si ecumenicul al patrulea sinod, adica la Calcedon, s-a predat ca acest imn Trisaghion sa se cante asa. Si astfel se gaseste in actele acestui sfant sinod. Ar fi intr-adevar de ras si de batjocura ca aceasta cantare intreit sfanta, pe care am invatat-o in chip tainic prin ingeri, care a fost crezuta din cauza ca a incetat nenorocirea, care a fost ratificata si intarita de sinodul atator sfinti parinti si care a fost mai intai cantata de Serafimi, ca sa se arate Dumnezeirea in trei ipostase, sa se calce in picioare si sa se indrepte asa-zicand de parerea nejudecata a lui Gnafevs, ca si cum el ar fi mai presus de Serafimi. Dar ce obraznicie, ca sa nu zic nebunie!

Noi, insa, asa spunem chiar daca ar crapa demonii: “Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pre noi”.

Categoria: Dogmatica - Sf. Ioan Damaschin

Cautare: