Dezamagirea Sinodului al II-lea Ecumenic (anul 381)

În 22 mai ne amintim de Sinodul al II-lea Ecumenic și de Părinții care au participat la el.

Sf. Grigorie Teologul a părăsit președinția și lucrările Sinodului al II-lea Ecumenic și mai ales scaunul de patriarh al Constantinopolului, dezamăgit de faptul că Sinodul desfășurat la Constantinopol în perioada mai – iulie 381 a adoptat teologia trinitară a Sf. Vasile cel Mare, așa cum a fost promovată și de Sf. Grigorie de Nyssa.

Această teologie evita folosirea termenului „deoființă” (homoosios) a Duhului Sfânt cu Tatăl și cu Fiul, așa cum apare și în art. 2 al Simbolului niceean „Și într-Unul Domn Iisus Hristos… Cel deoființă cu Tatăl”.

Art. 8 al Simbolului niceo-constantinopolitan îi recunoaște Duhului Sfânt „purcederea” din Tatăl și faptul că este „închinat și slăvit” împreună cu Tatăl și cu Fiul, dar nicăieri nu este specificat că Duhul Sfânt este „deoființă” cu Tatăl și cu Fiul, deoființimea decurgând doar prin deducție logică din purcedere.

De aceea, pentru Sf. Grigorie, Sinodul al II-lea nu părea decât o ocazie ratată de a exprima adevărul de credință, ceea ce l-a determinat să se retragă.

Totuși, mare i-ar fi mirarea Sf. Grigorie Teologul , să știe că ulterior Biserica a asumat oficial atât hotărârea Sinodului al II-lea ecumenic, cât și teologia trinitară promovată de el, citind retrospectiv atât în Crez, cât și în teologia Sf. Vasile, teologia pe care însuși Sf. Grigorie o exprima și de care Sinodul se ferea.

Și, iată cum, dezamăgirea umană a Sf. Grigorie a fost răzbunată de Dumnezeu și transformată în biruință a adevărului asupra diplomației bisericești.

Categoria: Articole

Cautare: