Din contemplarea, cercetarea si observarea naturii – ratiunea, logica, trage concluzia existentei lui Dumnezeu

Legile care stau la baza fenomenelor din univers, care sunt într-o mişcare continuă, nu pot fi întâmplătoare, fiindcă întâmplarea nu realizează ordine. Mişcarea şi ordinea materiei presupun neapărat existenţa unei Forţe nemijlocite. Viaţa pe pământ nu putem admite că a apărut din materie moartă. Căci viaţa nu se poate naşte decât din viaţă, sămânţa din sămânţă, pentru că moartea nu poate naşte viaţă, nimeni nu poate da ce nu are. Deci, din contemplarea, cercetarea şi observarea naturii – raţiunea, logica, trage concluzia existenţei lui Dumnezeu.

Din punct de vedere al învăţăturii creştine, noi zicem că frumuseţea naturii încojurătoare spune clar: aceasta este opera lui Dumnezeu! Să ne gândim la două lucruri pe care le întâlnim zilnic. Cunoaştem o mulţime de oameni – trebuie să ne mire faptul că rar de tot vedem doi oameni asemănători. Fiecare are caracteristicile sale. Vedem o mulţime de flori, una lângă alta, una roşie, alta albastră, alta galbenă etc. ne întrebăm, în acelaşi pământ, aceeaşi climă, cum de sunt aşa de deosebite unele de altele în culoare şi formă? Cine le-a dat aceste legi? Dumnezeu!

Tot ce privim şi vedem desfăşurându-se în sânul naturii înconjurătoare ne spune că există Dumnezeu. Dacă pe Dumnezeu nu-L aflăm în întreaga natură şi nici în inima noastră, înseamnă că pentru acea fiinţă “Dumnezeul lui este pântecele” (Filipeni 3, 19). Toţi acei care trăiesc şi nu-L mărturisesc pe Dumnezeu nici prin cuvinte, nici prin fapte, tăgăduindu-L, se vor împlini cu ei cuvintele Mântuitorului care zice: „Căci de cel ce se va ruşina de Mine… şi Fiul Omului se va ruşina de el, când va veni întru slava Tatălui Său…” (Marcu 8, 38).

(Arhim. Serafim Man, Crâmpeie de propovăduire din amvonul Rohiei, Editura Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureşului şi Sătmarului, 1996, pp. 9-10)

Categoria: Articole

Cautare: