Din uneltirile vicleanului diavol

Diavolul nu ne mai spune azi că nu este Dumnezeu, pentru că omul vede întreaga creaţie care prin legile ei universale ne vorbeşte de un Creator şi un Guvernator. De asemenea, nu ne mai şopteşte că nu este iad sau Rai, ci ne spune: eşti şi tu muritor ca toţi oamenii, dar până îţi vine ţie moartea, care va fi peste zeci de ani, trăieşte-ţi viaţa, petrece, gustă din toate plăcerile acestei lumi, agoniseşte bogăţii, iar la bătrâneţe, te vei ocupa numai de cele ale sufletului. Iar mulţi dintre noi, ascultând îndemnul lui, ne legăm de cele pământeşti ca şi cum n-am fi muritori, iar de cele ale sufletului ne ocupăm mai puţin, fiind greu să slujeşti la doi stăpâni!

Pe Dumnezeu ni-l prezintă foarte bun şi milostiv când ne îndeamnă la păcat, aducându-ne exemplul tâlharului de pe cruce, care prin câteva cuvinte şi în câteva momente şi-a dobândit iertarea; al Sfântului Apostol Petru, care s-a lepădat de Domnul dar a fost iertat; al Sfântului Pavel, care din mare prigonitor al creştinilor, nu numai că a dobândit iertare, dar a ajuns chiar apostol; sau pe David, Manase şi mulţi alţii care, deşi au păcătuit grav, au fost iertaţi. Cu asemenea momeli, ne ademeneşte până ce săvârşim păcatul.

După ce am păcătuit însă, şi ne gândim la pocăinţă, ni-L prezintă pe Dumnezeu ca un Judecător aspru şi drept şi pentru a cădea în deznădejde ne arată gravitatea păcatelor şi mulţimea păcatelor făcute zicând: cum crezi că Dumnezeu te va mai ierta când ani de zile L-ai batjocorit păcătuind! Şi ne aduce numeroase exemple, zicând: diavolul o singură dată a greşit şi l-a aruncat în aadâncul întunericului; Adam, o singură poruncă a călcat şi întreg neamul omenesc suferă; pe vremea lui Noe, pe toţi păcătoşii i-a înecat; iar pe cei din Sodoma şi Gomora cu foc de pucioasă i-a ars. Anania şi Safira, o singură dată au minţit şi i-a pedepsit cu moartea. Ce vor zice aceia dacă pe tine te va ierta şi pe ei i-a pedepsit? Şi ne şopteşte un gând rău zicând: „cum va suferi întreaga lume, voi suferi şi eu, că nu singur voi fi în iad”.

(Arhim. Serafim Man, Crâmpeie de propovăduire din amvonul Rohiei, Editura Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureşului şi Sătmarului, 1996, pp. 144-145)

Categoria: Articole

Cautare: