DISPENSA

DISPENSA

614. -Dispensa sau iconomisirea duhovniceasca (Efes. 3,2; 4,7), de la obligatiile legii Domnului, oglindita in natura si in canoane, o da Dumnezeu de multe ori prin minuni (Fac. 22,2; Osie. l, 2; Matei 12,3-8). In chip obisnuit, arhiereii si preotii, ca ispravnici ai tainelor, o pot da numai in cadrul Legii Domnului (Zah. 7,24; loan 7,24; 8,24; I Cor. 4,1; Colos. 1,25; Tit. l, 7), cu scopul de a armoniza nevoile vietii naturale cu cele duhovnicesti si cu conditia de a respecta fara stirbire legile dogmatice si morale, spre folosul individului, al societatii si al bisericii ca imparatia lui Dumnezeu pe pamant (Apost. 8; VI ec. 102). Prin dispensa nu se abroga canoanele, ci numai se interpreteaza temporar spre a se aplica de la caz la caz, in spiritul legii Domnului si al bisericii (II Cor. 3,6; Rom. 8,2; Ioan 6,63; V. Canonisirea). Daca dispensa duce la abrogarea practica a legilor si la fapte nefolositoare sufletului individului sau societatii crestine, aducand prin exemple rele defaimare bisericii si lui Dmnezeu, ea este interzisa si aducatoare de osanda (Ps. 49,15-23; V. Legea, Dogmele).

Categoria: Pravila Bisericeasca

Cautare:

DISPENSA

Vizualizari: 1083

Id: 625

Imagine:

Share: