Doi metri de pamant

Cândva, într-o anumită ţară, împăratul a chemat un om aflat sub stăpânirea sa şi i-a spus: „Îţi voi încredinţa să stăpâneşti atâta pământ cât vei putea să înconjori alergând, începând de la răsăritul soarelui până la apusul lui”.

Omul nostru s-a pornit foarte devreme şi a alergat kilometri întregi, pentru a străbate o cât mai mare distanţă, care urma să devină marginea proprietăţii lui. Alerga şi iar alerga, tot înainte… Şi se tot gândea în sine: „Să alerg acum cât pot cuprinde mai mult, apoi mă voi întoarce”.

Când soarele a început să apună, s-a hotărât şi el să se întoarcă. Soarele se lăsase însă destul de jos. De la multa alergare, inima a început să-i cedeze şi când a ajuns în faţa împăratului, în locul unde acesta îl aştepta cu suita, omul a căzut mort.

A alergat zeci de kilometri şi a reuşit, în cele din urmă, să „câştige” taman doi metri de pământ! Căci împăratul a poruncit să fie îngropat chiar în locul unde a căzut mort.

A alergat, îndemnat de marea sa lăcomie, pentru a dobândi câteva mii de acri şi a avea „bunătăţi multe strânse spre mulţi ani” (Lc. 12:19), precum bogatul cel fără de minte din Evanghelie. Iar, în sfârşit, a pus mâna doar pe doi metri de pământ, atât cât era de ajuns trupului său mort.

(Arhimandrit Epifanie Theodoropulos, Toată viața noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm, Editura Predania, București, 2010, pp. 43-44)

Categoria: Articole

Cautare: