Domnul izgoneste de la fata Lui inima care are cugete necurate…

Legea lui Dumnezeu spune: Să nu ari cu bou şi cu asin la un loc (Deuteronom 22, 10), adică să nu te rogi când mintea ta este înrobită de cugete curate şi necurate. Să-l urmăm pe David, care zice: În dimineţi i-am ucis pe toţi păcătoşii pământului, pentru ca din cetatea Domnului să-i nimicesc pe cei ce lucrează fărădelegea (Psalm 100, 8). Legea interzicea ca cineva întinat să intre în cetatea Domnului. Cetatea aceasta suntem noi, Ierusalimul este înlăuntrul nostru. Păcătoşii pământului sunt cugetele viclene care vor să ne pătrundă în inimă.

Să strigăm împreună cu el la Domnul: Îndepărtează-mi sufletul de la faţa lor cea rea (Psalm 34, 17) şi risipeşte neamurile care voiesc războaie (Psalm 67, 31), pentru a auzi şi noi „întru necaz M-ai chemat şi te-am izbăvit” (Psalm 80, 7).

Neîncetat, zi şi noapte să plângem cu lacrimi în faţa bunătăţii lui Dumnezeu, pentru a curăţi inima noastră de tot cugetul cel rău. Astfel vom putea să umblăm cu dreptate pe drumul spre mântuire şi să-I oferim lui Dumnezeu, din mâini curate, darurile ascultării noastre.

Duhul cel necurat poate avea influenţă puternică numai către cei împătimiţi. E de folos însă, să ne rugăm Domnului, încât să stingă scânteia patimii îndată ce va apărea, înainte de a apuca să se transforme în flacără.

(Un serafim printre oameni Sfântul Serafim de Sarov, traducere de Cristian Spătărelu, Editura Egumeniţa, 2005, pp. 340-341)

Articolul apare online prin efortul editorilor site-ului doxologia.ro.

Categoria: Articole

Cautare: