Dragostea de aproapele a transformat un talhar in monah

Pafnutie monahul, alegându-şi viaţa pustnicească, niciodată nu gusta vin. Iar umblând el odată prin pustie, a aflat nişte tâlhari, şi aceştia beau vin.

Însă l-a recunoscut vătaful tâlharilor şi ştia că nu bea vin. Dar văzându-l pe el slăbit de multe osteneli, i-a umplut un pahar de vin, iar în cealaltă mână a luat sabia şi a zis stareţului: „De nu-l vei bea, apoi te voi ucide”. Deci, cunoscând stareţul cu duhul că prin aceasta îl va câştiga pe el pentru Dumnezeu, luând paharul, l-a băut.

Iar vătaful de tâlhari i-a zis: „Iartă-mă, părinte, că te-am supărat”. Şi i-a zis stareţul: „Cred că Dumnezeu va face milă cu tine pentru acest pahar, şi în veacul de acum şi în cel ce va să fie”.

Şi umilindu-se tâlharul, a grăit bătrânului: „Cred în Dumnezeu şi de acum nu voi mai face strâmbătate niciodată, nici nu voi jefui, nici nu voi mai ucide, ci voi merge împreună cu tine şi mă voi pocăi de păcatele mele”. Deci lăsând pe apropiaţii săi, a mers cu stareţul şi şi-a mântuit sufletul său, vieţuind în pocăinţă.

(Î.P.S. Pimen Arhiepiscop al Sucevei şi Rădăuţilor, Din cuvintele duhovniceşti ale Sfinţilor Părinţi, Editura Arhiepiscopiei Sucevei si Radautilor, Suceava, 2003, p. 94)

Categoria: Articole

Cautare: