„Dragostea si cu fratia, mult intrece bogatia”

Să avem dragoste unii faţă de alţii căci „Dragostea şi cu frăţia/Mult întrece bogăţia”. Că din dragoste izvorăşte mila. „Dragostea îndelung rabdă, nu se mândreşte, nu se trufeşte, nu se mânie, nu gândeşte rău, nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr”.

Aceasta dac-am avea-o noi, dragostea cea adevărată, dragostea duhovnicească! Fiindcă dacă avem dragoste, pe toate le avem. Dragostea te face să rabzi boala şi chiar să-ţi fie dragă, pentru că te curăţă de toate murdăriile. Şi dacă ai dragoste pentru Hristos, rabzi totul: şi ocări, şi batjocură... Din dragoste vine şi răbdarea. Şi atunci, nu te mai scârbeşti nici de cel bolnav; ţi se pare că miroase a parfum.

Că cea mai mare faptă de dragoste este să îngrijeşti un bolnav. Şi dacă-l îngrijeşti cu dragoste şi răbdare, el se mântuieşte prin tine şi tu te mântuieşti printr-însul. Nu-i lucru curat când te mânii. Mânia nu lucrează dreptatea lui Dumnezeu şi nici nu rodeşte roadele dragostei. Când te mânii, nu-i duhul lui Dumnezeu acolo, şi nu-i duhul dragostei - acolo e duhul mândriei, duh de slavă deşartă.

(Arhimandrit Ioanichie Bălan, Părintele Paisie, duhovnicul, Editura Trinitas, Iaşi, 1993, p. 10)

Categoria: Articole

Cautare: