Dreapta este judecata Domnului ca m-a invatat si n-am ascultat

Mă tem de moarte şi mă spăimântez. Mă tem de gheena focului, că veşnică este şi nestinsă. Mă tem de tartar şi de întuneric, pentru că nu are parte de lumină. Mă tem de vierme, pentru că nu are moarte. Mă tem de îngerii cei de la judecată, pentru că sunt nemilostivi. Amar mie, când mă chema pe mine, eu nu ascultam, îmi spunea mie să părăsesc toată întinăciunea şi toate lucrurile cele urâte şi nu auzeam. Vai mie, că am întinat casa Ta, Doamne, şi Duhul Sfânt al Tău l-am scârbit. Dumnezeule, drepte sunt lucrurile şi judecăţile Tale! Pentru o mică fărădelege mă lipsesc de hrana cea nesfârşită şi de Împărăţia cerurilor şi fără de sfârşit mă voi munci, dându-mă focului pentru dulceţile trupeşti. Dreaptă este judecata Domnului că m-a învăţat şi n-am ascultat. Mi-a adus mărturii, iar eu mi-am bătut joc. Aşa vei începe a zice, o, omule, dacă se va întâmpla să te duci din lumea aceasta mai înainte de pocăinţa ta. Drept aceea şi de gheenă să te temi şi în împărăţia cea de sus şi te sârguieşti a intra. (Sfântul Chiril al Alexandriei)

(Cuvinte de la Sfinții Părinți, Editura Episcopiei Romanului, 1997, p. 54)

Articolul apare online prin efortul editorilor site-ului doxologia.ro.

Categoria: Articole

Cautare: