Dreptatea lui Dumnezeu

Nu putem interpreta anumite întâmplări concrete într-un mod simplist, pentru că devansăm în acest fel, judecata lui Dumnezeu. În general, însă, putem spune că dreptatea dumnezeiască lucrează adesea încă de aici, Dumnezeu pedepsindu-l pe necredincios atunci când acesta îşi arată lipsa de credinţă. Există, însă, şi situaţii când Dumnezeu îngăduie să se întâmple ceva. După Sfântul Grigorie din Nazianz, „ale noastre, în mâna lui Dumnezeu sunt” şi „nimic nu se întâmplă fără Dumnezeu”. Însă, pe unele Dumnezeu le doreşte şi le binecuvântează, iar pe altele nu, dar le îngăduie şi le lasă să se petreacă.

Acum, de unde să ştim când Dumnezeu face într-un fel sau altul? Noi, oamenii, cu mintea noastră neputincioasă, nu putem să discernem fiecare caz în parte. Dreptatea dumnezeiască vine deseori fulgerător şi-l loveşte pe necredincios. Nu se poate tăgădui aceasta, oricât ar vrea unii oameni contemporani să excludă realitatea dreptăţii lui Dumnezeu şi să-L înfăţişeze doar ca dragoste care le îngăduie pe toate, aşa că, prin urmare, nu este nevoie să avem frica Sa. „Fă ce vrei”, zic ei, „ajunge să spui: «Îl iubesc pe Dumnezeu»”. Biserica nu este de acord cu această gândire. La fel, nici Scriptura sau Sfinţii Părinţi. Ce se spune în Scriptură despre Irod? Poporul striga, linguşindu-l: „Glas dumnezeiesc şi nu omenesc!” (Faptele Apostolilor 12:22) „Şi îndată a lovit pre el îngerul Domnului, pentru că nu lui Dumnezeu a dat slava, şi făcându-se mâncat de viermi, a murit” (Faptele Apostolilor 12:23).

(Arhimandrit Epifanie Theodoropulos, Toată viața noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm, Editura Predania, București, 2010, pp. 97-98)

Categoria: Articole

Cautare: