Duhovnicul si duhovnicia

Ce alte sfaturi ne mai puteţi da în legătură cu duhovnicul şi duhovnicia?

Nici un cleric (duhovnic) nu poate dezlega la spovedanie pe cel legat de altul, decât numai dacă cel ce l-a legat a murit sau l-a legat pe nedrept şi este dezlegat de episcopul său. Altă învăţătură a Bisericii zice aşa: „Caută să găseşti un duhovnic bun, duhovnicesc, să fie învăţat şi iscusit în fapte, să cunoască bine rănile sufleteşti, ca să ştie să dea o doctorie cu pricepere”, precum ar fi făcut când ar fi avut o rană trupească. Căci s-au văzut mulţi în ziua de azi, care, necunoscând boala, au omorât duhovniceşte pe mulţi din cei bolnavi, precum zice şi Hristos, „când un orb povăţuieşte pe alt orb, amândoi cad în groapă”.

Când vei găsi un duhovnic bun, să nu te mai duci la altul, căci, dacă neguţătoreşti mărturisirea, nu te poţi folosi. Dacă cineva s-a mărturisit la un duhovnic de mai multe ori şi, din pricină că ai căzut în aceleaşi păcate, te ruşinezi de el şi te duci la altul ca să te ruşinezi mai puţin şi să primeşti un canon mai uşor, aceştia „mai rău mânie pe Dumnezeu”.

Unii creştini obişnuiesc să caute duhovnici foarte îngăduitori, care iartă fără canon şi chiar le dau şi Sfânta Împărtăşanie. Unii ca aceştia se pierd pe sine şi se fac pierzare şi pentru alţii, dar „vremea judecăţii (osândei) lor este în veac”, zice Sfânta Scriptură. Alţii uneltesc vicleşugul mai cu măiestrie, căci se duc la un duhovnic şi spun unele păcate, apoi se duc la altul şi spun alte păcate, tâlcuindu-le în aşa fel încât să le înfăţişeze fără adevărata lor vină. Alţii spun repede păcatele lor, ca duhovnicul să nu le bage în seamă, nici să cerceteze cu de-amănuntul pricinile şi urmările acelor păcate şi astfel să poată fi tămăduiţi. Alţii, ceea ce este şi mai rău, nu voiesc să le mărturisească pe toate, ci ascund pe cele mai mari. Toate aceste uneltiri ale diavolului caută pe orice cale să ducă la pierzare sufletele oamenilor slabi în credinţă.

Duhovnicul nu este decât un martor înaintea lui Dumnezeu, un organ prin care Duhul Sfânt lucrează taina iertării păcatelor. Duhovnicul tâlcuieşte şi aplică legea lui Dumnezeu pentru vindecarea sufletului omenesc. „Dacă duhovnicul constată pe cineva că nu este sincer, are datoria să-l respingă de la spovedanie”. Dacă nu ar face aşa, ar însemna că duhovnicul nu slujeşte pe Dumnezeu cu credinţă, cu inimă curată şi devotată.

Pocăinţa este una din cele şapte Taine pe care o lucrează Duhul Sfânt în chip nevăzut prin slujba văzută a duhovnicului. Când te spovedeşti, nu cumva să-ţi apleci urechea la glasul diavolului care îţi şopteşte în minte, zicând: „Oare ce va zice duhovnicul când va auzi astfel de păcate?” Uneori diavolul îi şopteşte credinciosului prin oameni răi şi bârfitori cum că duhovnicul ar spune altora păcatele de la spovedanie. La aceasta să-şi aducă aminte fiecare de bogatul ce şi-a mărturisit păcatele sale în mijlocul Bisericii cu glas tare înaintea tuturor celor de faţă şi, în timp ce şi le mărturisea, îngerul Domnului îi ştergea păcatele lui cele mărturisite în faţa tuturor, cum spune Sfântul Ioan Scărarul în Cuv. 4 din Filocalia, vol. IX.

(Arhimandrit Ilie Cleopa, Ne vorbește Părintele Cleopa, ediția a 2-a, vol. 4, Editura Mănăstirea Sihăstria, Vânători-Neamț, 2004, pp. 103-105)

Categoria: Articole

Cautare: