Dumnezeu este Iubire – sa facem totul din iubire!

Se pot trece la pomelnicul de la Sfânta Liturghie cei ce trăiesc în necurăţie sau sinucigaşii?

În general nu se trec, pentru că la Liturghie, de fapt, ar putea fi pomeniţi numai cei care s-ar putea şi împărtăşi. Pe Sfântul Disc se prezintă Biserica. Din Biserică fac parte Sfinţii şi toţi cei ce duc o viaţă cu gândul la sfinţenie şi cu dorinţa de sfinţenie. Şi atunci, normal ar fi ca la Sfânta Liturghie să fie pomeniţi numai aceia care ar putea şi să se împărtăşească, vii sau morţi. Dacă ar fi vii s-ar împărtăşi, dacă sunt morţi s-ar putea împărtăşi de darul lui Dumnezeu din Sfânta Liturghie. Însă practic nu se prea poate face lucrul acesta, în înţelesul că nu totdeauna poţi să ştii, când îţi aduce cineva un pomelnic, câţi sunt vrednici şi câţi nu sunt vrednici.

Şi atunci îi pomenim de-a valma şi îi va deosebi Dumnezeu, sau îi va primi Dumnezeu şi pe aceia pe care gândim noi că nu-i primeşte. N-avem de unde să ştim.

În orice caz, un lucru e sigur: dacă iubeşti pe cineva, aşa cum nu-l excluzi tu din iubire, nu l-ai putea exclude nici din pomelnic. De exemplu, dacă părinţii mei n-au fost oameni cumsecade, eu nu am dezlegare de undeva să nu-i pomenesc, pentru că eu trebuie să fiu cinstitor de părinţi în continuare. Porunca: „Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta” (Levitic 20, 12) nu este valabilă doar cât trăiesc părinţii. Şi, în cazul acesta, eu m-aş simţi îndemnat să-i pomenesc aşa cum au fost ei, pentru că iubirea mă obligă, iar Biserica, cumva, m-ar împiedica. Dar de fapt nu mă împiedică în sensul acesta, ci îmi dă de gândit, şi atunci omul nu mai ştie, de multe ori, ce să facă: iubirea îl îndeamnă să-i pomenească şi rânduielile Bisericii exclud posibilitatea aceasta. Totuşi, cred că trebuie să ascultăm de iubire, pentru că iubirea e mai mare decât toate. Dumnezeu este iubire.

(Arhimandritul Teofil Părăian, Veniţi de luaţi bucurie, Editura Teognost, Cluj-Napoca, 2001, p. 152)

Categoria: Articole

Cautare: