Dumnezeu pune ajutorul Sau atunci cand omul face primul pas

Astăzi, cei mai mulţi oameni nu au gustat bucuria jertfirii şi nu iubesc osteneala. Au intrat în ei trândăvia, interesul personal şi multul confort. Lipseşte mărimea de suflet, jertfirea de sine. Consideră o izbândă atunci când reuşesc ceva fără osteneală, când se aranjează materialiceşte, dar nu se bucură atunci când nu pot face aceasta. În timp ce, dacă ar fi înfruntat lucrurile duhovniceşte, ar fi trebuit atunci să se bucure, pentru că li se dă prilej de nevoinţă.

Acum toţi, mici şi mari, caută lucrul uşor. Oamenii duhovniceşti caută să se sfinţească cu mai puţină osteneală, mirenii să scoată cât mai mulţi bani fără să lucreze, iar tinerii să treacă examenele fără să înveţe. Să-şi ia diploma dacă se poate fără să plece de la cafenea, să telefoneze de la cafenea ca să afle rezultatele...

Da, până acolo au ajuns. Mulţi tineri vin la colibă şi îmi spun: „Fă rugăciune să trec examenele!”. Nu vor să înveţe, dar spun: „Dumnezeu mă poate ajuta”. „Învaţă, îi spun, şi fă şi rugăciune!”. „De ce să învăţ, îmi spune, Dumnezeu nu mă poate ajuta şi aşa?”.

Adică Dumnezeu să-i binecuvânteze lenea? Nu se poate aceasta. Dacă copilul învaţă, dar nu prinde, atunci îl va ajuta Dumnezeu. Există copii care nu ţin minte sau nu înţeleg, dar se străduiesc. Pe aceştia îi va ajuta Dumnezeu să devină foarte inteligenţi.

(Cuviosul Paisie Aghioritul, Cuvinte duhovniceşti. Volumul I. Cu durere și dragoste pentru omul contemporan, Editura Evanghelismos, București, 2012, pp. 248-249)

Categoria: Articole

Cautare: