Dumnezeu revarsa din belsug bogatii asupra celor ce-L iubesc pe El

Fraţii mei iubiţi, mari şi negrăite sunt bunătăţile sfinţilor, covârşind orice minte şi cuvânt, căci ei sunt moştenitori ai lui Dumnezeu şi împreună moştenitori ai lui Hristos. Căci le-a gătit lor Stăpânul slava Ierusalimului celui de sus, sălaşurile cerurilor cele nestricăcioase şi celelalte bunătăţi care sunt greu de tâlcuit şi greu de povestit celor de pe pământ. Nici nu le-a primit pe acestea auzul, nici nu le-a bănuit sau văzut duhul. Asupra acestora aplecându-se drepţii şi moştenind prin testament făgăduinţele cele bune, suspinând, plâng cu amar, nesuferind să vadă o aşa de mare slavă a bunătăţilor celor gătite lor, căindu-se şi numai dacă ar grăi ceva către aproapele sau s-ar folosi de ceva dintre cele de pe pământ, fiindcă Dumnezeu revarsă din belşug bogăţii asupra celor ce-L iubesc pe El, bun fiind şi bine făcând celor buni, după cum însuşi îmi mărturiseşte mie, zicând: „Fericiţi cei milostivi că aceia se vor milui".

De aceea şi eu cer îndurările Tale, Hristoase, căci Tu eşti Făcătorul meu şi Născătorul vieţii. Învredniceşte-mă şi pe mine să fiu între oile Tale pentru ca, cerând binecuvântarea de la Tine, Păstorul, să aflu numele meu întru Tine, Cartea vieţii noastre, pentru ca barbarii înşelării şi ai puterii întunericului, văzând înscrierea mea în cartea vieţii, să nu mă ucidă cu pierzania întunericului şi a focului pentru întinăciunea păcatelor mele, ci să fie ruşinaţi în mărturisirea mea înaintea lor pentru Tine, Hristoase, lauda mea. „Domnul este ajutorul meu şi Mântuitorul meu, de cine mă voi teme? Domnul este apărătorul vieţii mele, de cine mă voi înfricoşa? Când se vor apropia de mine cei ce îmi fac rău, ca să mănânce trupul meu, cei ce mă necăjesc şi vrăjmaşii mei, aceia au slăbit şi au căzut. De s-ar rândui împotriva mea oştire, nu se va înfricoşa inima mea. De s-ar ridica împotriva mea război, eu în El nădăjduiesc. Una am cerut de la Domnul, pe aceasta o voi căuta, ca să locuiesc în casa Domnului cerurilor în toate zilele nemuririi, ca să văd frumuseţea Domnului şi să cercetez, după cursa stării mele [pe stâlp], sfânt locaşul Lui, Raiul desfătării, şi să dănţuiesc sub streaşina Lui" şi a Pomului vieţii, închinându-mă acolo Născătoarei de Dumnezeu care este numită viaţă a sfinţilor, şi mâinile mele tinzându-le spre Tine, Mântuitorul meu, voi sălta de bucurie şi de petrecerea celor netrupeşti şi a tuturor profeţilor celor din veac, şi a apostolilor, mucenicilor, mărturisitorilor, şi a celor de la care mi-am început nevoinţa, a pruncilor celor udşi de Irod, cei de o vârstă cu mine, ca într-un suflet să strig cu toţi împreună: „Iată ce este bun şi ce este frumos decât numai a locui fraţii împreună" şi să-Ţi aduc Ţie mulţumire, zicând: Slavă Ţie de la mine, Doamne, Hristoase, Dumnezeul cel nemuritor si slavă bunului şi Sfântului și de viață Făcătorului şi Mângâietorului Duh, Celui ce mângâie pe cei smeriţi, lui Dumnezeu Celui fără de moarte, că nădejdea mântuirii mele de Tine atârnă, Sfântă Treime de viaţă făcătoare, căci m-ai izbăvit pe mine de tina lutului relelor pământeşti, dar am nădăjduit să fiu izbăvit nu pentru dreptăţile mele, ci pentru îndurările Tale şi pentru mulţimea milei Tale, eu, robul tău, Simeon, şi să fiu mântuit în Raiul Tău, umblând pe calea poruncilor Tale, de acum şi pururea şi în vecii vecilor cei nesfârșiți. Amin.

(Sfântul Simeon Stâlpnicul din Muntele Minunat, Cuvinte ascetice, Editura Doxologia, Iași, 2013, pp. 53-55)

Articolul apare online prin efortul editorilor site-ului doxologia.ro.

Categoria: Articole

Cautare: