Dumnezeu sufera cu cei ce sunt in suferinta

În momentul în care am fost în temniţă şi am văzut oameni care mureau cu rugăciunea pe buze, oameni care erau chinuiţi şi se rugau pentru cei care-i chinuiau, oameni care stăteau în închisori şi copiii lor, şi părinţii lor sufereau şi ei se rugau pentru toţi, am înţeles că într-adevăr Hristos este Cel care suferă în noi.

Nu în tot cel ce suferă este Hristos, că dacă unul blesteamă, Hristos nu este în el. Dar trebuie să-l tratăm şi pe dânsul, cum ne-a spus Paulescu, ca şi cum ar fi Hristos în el. Am întâlnit aceste lucruri care au pătruns puternic în inima mea, nu numai mintea, nu ca o speculaţie intelectuală că cine suferă poartă pe Dumnezeu în el… Oricine suferă, trebuie să ne fie milă de el.

Adevărul acesta l-am înţeles în închisoare, cu inima, cu gândul, cu sufletul: că într-adevăr Dumnezeu suferă cu cei care sunt în suferinţă. Dacă suferinţa lui Iisus Hristos a fost pentru toată lumea, de ce suferinţa aceasta a oamenilor să fie inutilă şi pierdută? Dumnezeu socoteşte. La Judecată El va pune pe cântar pe cel care a suferit şi care n-a blestemat, pe cel care a suferit şi s-a rugat… Deci şi pe cei care au suferit din partea altora şi s-au rugat pentru persecutorii lor, şi pentru buni şi pentru răi, pentru că Dumnezeu poate să întoarcă pe mulţi de la necredinţă şi răutate.

(Părintele Cheorghe Calciu, Cuvinte vii, ediţie îngrijită la Mănăstirea Diaconeşti, Editura Bonifaciu, 2009, p. 139)

Categoria: Articole

Cautare: