EPISCOPUL IOANICHIE AL ROMANULUI :: Pateric romanesc

(secolul al XVIII-lea)

Acest evlavios episcop era de. loc din tinutul Neamt, iar cu metania din Schitul Slatiorul (astazi, Vovidenia). Intrand de tanar in nevointa calugareasca, a avut mai intai povatuitori pe cuviosii sihastri de la Pocrov. Apoi, invatand carte si deprinzand frica de Dumnezeu, s-a facut calugar si preot ales in schit.

In anul 1746, ieromonahul Ioanichie a fost randuit staret al Manastirii Neamt, careia ii face unele adaugiri. Iar in toamna anului urmator este ales episcop al Eparhiei Romanului, pe care o pastoreste cu duhovniceasca intelepciune 22 de ani. Acest episcop si iconom al Tainelor lui Dumnezeu era plin de blandete si de smerenie. Inima si chilia lui erau deschise pentru toti, cu aceeasi statornica dragoste mangaind si alinand suferintele omenesti si vorbind tuturor de Hristos. Pentru aceea, credinciosii il cautau si-l iubeau ca pe un adevarat parinte si pastor duhovnicesc.

In timpul pastoriei sale, episcopul Ioanichie a ctitorit si innoit multe schituri si manastiri din eparhie, precum: Bogdana, Casin si Soveja; Schiturile Sihastru, Buluc, Lepsa, Savu si altele. In orasul Roman, a intemeiat la Manastirea Precista Mare primul spital public, intretinut din veniturile bisericii. De asemenea si in orasul Focsani a intemeiat, in incinta Manastirii “Sfantul Prooroc Samuil”, un spital public cu acelasi patron. La ambele spitale, episcopul Ioanichie facea vizite canonice, dadea ajutoare si randuia ieromonahi slujitori si calugarite surori de caritate.

O alta ctitorie a episcopului Ioanichie este Schitul Vovidenia de langa Manastirea Neamt, pe care il innoieste din temelie in anul 1749. In locul bisericii vechi, el inalta o alta biserica de lemn cu hramul “Intrarea in Biserica a Maicii Domnului”, face chilii, trapeza si clopote noi si schimba numele schitului din “Slatioru” in “Vovidenia”. Apoi aduna peste 60 de calugari si inchina schitul Manastirii Neamt. Timp de aproape doua secole, Schitul Vovidenia si Schitul Pocrov au fost locuri de retragere si liniste ale monahilor din marea lavra. Aici se nevoiau duhovnici din cei mai buni si schimonahi ravnitori in post si rugaciune.

La inceputul anului 1769, smeritul episcop Ioanichie isi da sufletul in bratele lui Hristos si este inmormantat in pridvorul bisericii din Manastirea Neamt.

Categoria: Pateric romanesc

Cautare:

EPISCOPUL IOANICHIE AL ROMANULUI :: Pateric romanesc

Vizualizari: 1134

Id: 1110

Imagine:

Share: