EPISCOPUL MACARIE AL ROMANULUI

EPISCOPUL MACARIE AL ROMANULUI :: Pateric romanesc

EPISCOPUL MACARIE AL ROMANULUI

(+1558)

Acest venerabil ierarh al Bisericii lui Hristos a fost cel mai ales si invatat episcop al Romanului din secolul al XVI-lea. Era cu metania din Manastirea Neamt, unde din copilarie se nevoise dupa voia lui Dumnezeu, ca ucenic al mitropolitului Teoctist II (1510-1528).

Vazandu-l arzand pentru dragostea lui Hristos si plin de intreaga intelepciune, parintele sau duhovnicesc, pe atunci egumen al marii lavre, l-a incredintat celor mai buni dascali si duhovnici nemteni. Astfel, timp de mai multi ani, monahul Macarie a deprins bine cunostinta Sfintei Scripturi si limbile greaca si slavona. Iar de la cuviosii calugari a deprins frica de Dumnezeu si ravna de a sluji Biserica pana la jertfa.

Invrednicindu-se de darul preotiei, arhimandritul Macarie a devenit egumen al Manastirii Neamt, in anul 1508, in locul parintelui sau Teoctist, ales episcop al Romanului. Si a povatuit cuviosul lavra Neamtului timp de 23 de ani, facandu-se tuturor pilda de ascultare, blandete, intelepciune si statornicie. El a dat o mare dezvoltare scolii catehetice si de gramatica din manastire, in care s-au format zeci de duhovnici, egumeni, episcopi, dascali si cuviosi sihastri. Multi dintre ei se indeletniceau cu rugaciunea lui Iisus, altii cu copierea cartilor de cult, precum era monahul Teodor Marisescul, iar altii traduceau operele Sfintilor Parinti, fiind buni cunoscatori ai scrierilor patristice.

Vestea despre petrecerea si intelepciunea Cuviosului egumen Macarie se raspandise in toata Moldova si multi il aveau de sfetnic si parinte duhovnicesc. Auzind de aceasta Petru Rares, in primavara anului 1531, l-a ales episcop al Romanului si parinte sufletesc al familiei sale. Apoi l-a rugat sa scrie Cronica Moldovei intre anii 1504-1541, pe care a scris-o cu multa iscusinta, caci nu era alt ierarh mai invatat in tara pe acea vreme.

Episcopul Macarie ducea o viata cu totul aleasa, in rugaciune, in post si milostenie, purtand mare grija pentru mantuirea sufletelor omenesti. La episcopie a infiintat o scoala de cateheti pentru preoti de mir si a innoit multe biserici prin sate. Apoi cerceta parinteste pe credinciosi, sfatuind si mangaind pe toti. Pentru niste fapte bune ca acestea, ucenicul sau Eftimie, egumen de Neamt, il numea “preacuratul arhiereu si dascal al Moldovei”, iar altii ii ziceau “preainvatatul episcop Macarie Cronicarul”.

Vazand Schitul Bogdanesti-Falticeni aproape in paragina, episcopul Macarie a zidit din temelie, cu ajutorul lui Petru Rares, Manastirea Rasca, intre anii 1542-1550. Biserica inchinata Sfantului Ierarh Nicolae a fost apoi impodobita cu fresca in interior si exterior, cu chilii si scoala manastireasca. Acest mare ierarh a facut din ctitoria sa o vestita obste isihasta cu peste 60 de monahi, toti lucratori ai rugaciunii lui Iisus, din care unii au ajuns sa fie numarati printre sfinti. Cel mai cuvios ucenic al episcopului Macarie a fost desigur “Ioan de Rasca, arhiepiscopul cel sfant si minunat”.

A doua ctitorie a episcopului Macarie a fost Catedrala episcopala din Roman, pe care domnul Moldovei o rezideste din temelie, la indemnul sau, intre anii 1542-1550. Tot cu sfatul lui s-a pictat catedrala, s-a format o frumoasa biblioteca episcopala si s-au copiat de catre ucenicii sai mai multe opere ale Sfintilor Parinti.

Dupa o nevointa duhovniceasca de peste 60 de ani, din care 27 de ani ca stralucit pastor al “Mitropoliei Tarii de Jos”, evlaviosul episcop Macarie si-a dat sufletul in mainile Marelui Arhiereu Iisus Hristos, in toamna anului 1558, si a fost inmormantat la Manastirea Rasca. Multa vreme, ucenicii sai i-au continuat, in Moldova si Transilvania, nevointa si opera sa.

Categoria: Pateric romanesc

Cautare: