Epistola Soborniceasca a Sfantului Apostol Iacov

EPISTOLA SOBORNICEASCA
A SFANTULUI APOSTOL IACOV

CAPITOLUL 1
Ispitele sunt folositoare. Avutiile trec degraba. Ascultarea si implinirea Legii. Limba trebuie tinuta in frau.

1. Iacov, robul lui Dumnezeu si al Domnului Iisus Hristos, celor douasprezece semintii, care sunt in imprastiere, salutare.
2. Mare bucurie sa socotiti, fratii mei, cand cadeti in felurite ispite,
3. Stiind ca incercarea credintei voastre lucreaza rabdarea;
4. Iar rabdarea sa-si aiba lucrul ei desavarsit, ca sa fiti desavarsiti si intregi, nelipsiti fiind de nimic.
5. Si de este cineva din voi lipsit de intelepciune, sa o ceara de la Dumnezeu, Cel ce da tuturor fara deosebire si fara infruntare; si i se va da.
6. Sa ceara insa cu credinta, fara sa aiba nici o indoiala, pentru ca cine se indoieste este asemenea valului marii, miscat de vant si aruncat incoace si incolo.
7. Sa nu gandeasca omul acela ca va lua ceva de la Dumnezeu.
8. Barbatul indoielnic este nestatornic in toate caile sale.
9. Iar fratele cel smerit sa se laude intru inaltimea sa,
10. Si cel bogat intru smerenia sa, pentru ca va trece ca floarea ierbii.
11. Caci a rasarit soarele arzator si a uscat iarba si floarea ei a cazut si frumusetea fetei ei a pierit; tot asa se va vesteji si bogatul in alergaturile sale.
12. Fericit este barbatul care rabda ispita, caci lamurit facandu-se va lua cununa vietii, pe care a fagaduit-o Dumnezeu celor ce Il iubesc pe El.
13. Nimeni sa nu zica, atunci cand este ispitit: De la Dumnezeu sunt ispitit, pentru ca Dumnezeu nu este ispitit de rele si El insusi nu ispiteste pe nimeni.
14. Ci fiecare este ispitit cand este tras si momit de insasi pofta sa.
15. Apoi pofta, zamislind, naste pacat, iar pacatul, odata savarsit, aduce moarte.
16. Nu va inselati, fratii mei prea iubiti:
17. Toata darea cea buna si tot darul desavarsit de sus este, pogorandu-se de la Parintele luminilor, la Care nu este schimbare sau umbra de mutare.
18. Dupa voia Sa ne-a nascut prin cuvantul adevarului, ca sa fim incepatura fapturilor Lui.
19. Sa stiti, iubitii mei frati: orice om sa fie grabnic la ascultare, zabavnic la vorbire, zabavnic la manie.
20. Caci mania omului nu lucreaza dreptatea lui Dumnezeu.
21. Pentru aceea, lepadand toata spurcaciunea si prisosinta rautatii, primiti cu blandete cuvantul sadit in voi, care poate sa mantuiasca sufletele voastre.
22. Dar faceti-va implinitori ai cuvantului, nu numai ascultatori ai lui, amagindu-va pe voi insiva.
23. Caci daca cineva este ascultator al cuvantului, iar nu si implinitor, el seamana cu omul care priveste in oglinda fata firii sale;
24. S-a privit pe sine si s-a dus si indata a uitat ce fel era.
25. Cine s-a uitat, insa, de aproape in legea cea desavarsita a libertatii si a staruit in ea, facandu-se nu ascultator care uita, ci implinitor al lucrului, acela fericit va fi in lucrarea sa.
26. Daca cineva socoteste ca e cucernic, dar nu isi tine limba in frau, ci isi amageste inima, cucernicia acestuia este zadarnica.
27. Cucernicia curata si neintinata inaintea lui Dumnezeu si Tatal, aceasta este: sa cercetam pe orfani si pe vaduve in necazurile lor, si sa ne pazim pe noi fara de pata din partea lumii.

CAPITOLUL 2
Credinta fara de fapte, moarta este.

1. Fratii mei, nu cautand la fata omului sa aveti credinta in Domnul nostru Iisus Hristos, Domnul slavei.
2. Caci, daca va intra in adunarea voastra un om cu inele de aur in degete, in haina stralucita, si va intra si un sarac, in haina murdara,
3. Iar voi puneti ochii pe cel care poarta haina stralucita si-i ziceti: Tu sezi bine aici, pe cand saracului ii ziceti: Tu stai acolo, in picioare, sau: Sezi jos, la picioarele mele,
4. N-ati facut voi, oare, in gandul vostru, deosebire intre unul si altul si nu v-ati facut judecatori cu socoteli viclene?
5. Ascultati, iubitii mei frati: Au nu Dumnezeu i-a ales pe cei ce sunt saraci in ochii lumii, dar bogati in credinta si mostenitori ai imparatiei pe care a fagaduit-o El celor ce Il iubesc?
6. Iar voi ati necinstit pe cel sarac! Oare nu bogatii va asupresc pe voi si nu ei va tarasc la judecati?
7. Nu sunt ei cei ce hulesc numele cel bun intru care ati fost chemati?
8. Daca, intr-adevar, impliniti legea imparateasca, potrivit Scripturii: “Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti”, bine faceti;
9. Iar de cautati la fata omului, faceti pacat si legea va osandeste ca pe niste calcatori de lege.
10. Pentru ca cine va pazi toata legea, dar va gresi intr-o singura porunca, s-a facut vinovat fata de toate poruncile.
11. Caci Cel ce a zis: “Sa nu savarsesti adulter”, a zis si: “Sa nu ucizi”. Si daca nu savarsesti adulter, dar ucizi, te-ai facut calcator de lege.
12. Asa sa graiti si asa sa lucrati, ca unii care veti fi judecati prin legea libertatii.
13. Caci judecata este fara mila pentru cel care n-a facut mila. Si mila biruieste in fata judecatii.
14. Ce folos, fratii mei, daca zice cineva ca are credinta, iar fapte nu are? Oare credinta poate sa-l mantuiasca?
15. Daca un frate sau o sora sunt goi si lipsiti de hrana cea de toate zilele,
16. Si cineva dintre voi le-ar zice: Mergeti in pace! Incalziti-va si va saturati, dar nu le dati cele trebuincioase trupului, care ar fi folosul?
17. Asa si cu credinta: daca nu are fapte, e moarta in ea insasi.
18. Dar va zice cineva: Tu ai credinta, iar eu am fapte; arata-mi credinta ta fara fapte si eu iti voi arata, din faptele mele, credinta mea.
19. Tu crezi ca unul este Dumnezeu? Bine faci; dar si demonii cred si se cutremura.
20. Vrei insa sa intelegi, omule nesocotit, ca credinta fara de fapte moarta este?
21. Avraam, parintele nostru, au nu din fapte s-a indreptat, cand a pus pe Isaac, fiul sau, pe jertfelnic?
22. Vezi ca, credinta lucra impreuna cu faptele lui si din fapte credinta s-a desavarsit?
23. Si s-a implinit Scriptura care zice: “Si a crezut Avraam lui Dumnezeu si i s-a socotit lui ca dreptate” si “a fost numit prieten al lui Dumnezeu”.
24. Vedeti dar ca din fapte este indreptat omul, iar nu numai din credinta.
25. La fel si Rahav, desfranata, au nu din fapte s-a indreptat cand a primit pe cei trimisi si i-a scos afara, pe alta cale?
26. Caci precum trupul fara suflet mort este, astfel si credinta fara de fapte, moarta este.

CAPITOLUL 3
Infranarea limbii. Adevarata intelepciune.

1. Nu va faceti voi multi invatatori, fratii mei, stiind ca (noi, invatatorii) mai mare osanda vom lua.
2. Pentru ca toti gresim in multe chipuri; daca nu greseste cineva in cuvant, acela este barbat desavarsit, in stare sa infraneze si tot trupul.
3. Dar, daca noi punem in gura cailor fraul, ca sa ni-i supunem, ducem dupa noi si trupul lor intreg.
4. Iata si corabiile, desi sunt atat de mari si impinse de vanturi aprige, sunt totusi purtate de o carma foarte mica incotro hotaraste vrerea carmaciului.
5. Asa si limba: mic madular este, dar cu mari lucruri se faleste! Iata putin foc si cat codru aprinde!
6. Foc este si limba, lume a faradelegii! Limba isi are locul ei intre madularele noastre, dar spurca tot trupul si arunca in foc drumul vietii, dupa ce aprinsa a fost ea de flacarile gheenei.
7. Pentru ca orice fel de fiare si de pasari, de taratoare si de vietati din mare se domoleste si s-a domolit de firea omeneasca,
8. Dar limba, nimeni dintre oameni nu poate s-o domoleasca! Ea este un rau fara astampar; ea este plina de venin aducator de moarte.
9. Cu ea binecuvantam pe Dumnezeu si Tatal, si cu ea blestemam pe oameni, care sunt facuti dupa asemanarea lui Dumnezeu.
10. Din aceeasi gura ies binecuvantarea si blestemul. Nu trebuie, fratii mei, sa fie acestea asa.
11. Oare izvorul arunca din aceeasi vana, si apa dulce si pe cea amara?
12. Nu cumva poate smochinul, fratilor, sa faca masline, sau vita de vie sa faca smochine? Tot asa, izvorul sarat nu poate sa dea apa dulce.
13. Cine este, intre voi, intelept si priceput? Sa arate, din buna-i purtare, faptele lui, in blandetea intelepciunii.
14. Iar daca aveti ravnire amara si zavistie, in inimile voastre, nu va laudati, nici nu mintiti impotriva adevarului.
15. Intelepciunea aceasta nu vine de sus, ci este pamanteasca, trupeasca, demonica.
16. Deci, unde este pizma si zavistie, acolo este neoranduiala si orice lucru rau.
17. Iar intelepciunea cea de sus intai este curata, apoi pasnica, ingaduitoare, ascultatoare, plina de mila si de roade bune, neindoielnica si nefatarnica.
18. Si roada dreptatii se seamana intru pace de cei ce lucreaza pacea.

CAPITOLUL 4
Sa fugim de placerile desarte. Impotriva barfitorilor si a celor ingamfati.

1. De unde vin razboaiele si de unde certurile dintre voi? Oare, nu de aici: din poftele voastre care se lupta in madularele voastre?
2. Poftiti si nu aveti; ucideti si pizmuiti si nu puteti dobandi ce doriti; va sfatuiti si va razboiti, si nu aveti, pentru ca nu cereti.
3. Cereti si nu primiti, pentru ca cereti rau, ca voi sa risipiti in placeri.
4. Preadesfranatilor! Nu stiti, oare, ca prietenia lumii este dusmanie fata de Dumnezeu? Cine deci va voi sa fie prieten cu lumea se face vrajmas lui Dumnezeu.
5. Sau vi se pare ca Scriptura graieste in desert? Duhul, care salasluieste in noi, ne pofteste spre zavistie?
6. Nu, ci da mai mare har. Pentru aceea, zice: “Dumnezeu celor mandri le sta impotriva, iar celor smeriti le da har”.
7. Supuneti-va deci lui Dumnezeu. Stati impotriva diavolului si el va fugi de la voi.
8. Apropiati-va de Dumnezeu si Se va apropia si El de voi. Curatiti-va mainile, pacatosilor, si sfintiti-va inimile, voi cei indoielnici.
9. Patrundeti-va de durere. Intristati-va si va jeliti. Rasul intoarca-se in plans si bucuria voastra in intristare.
10. Smeriti-va inaintea Domnului si El va va inalta.
11. Nu va graiti de rau unul pe altul, fratilor. Cel ce graieste de rau pe frate, ori judeca pe fratele sau, graieste de rau legea si judeca legea; iar daca judeci legea nu esti implinitor al legii, ci judecator.
12. Unul este Datatorul legii si Judecatorul: Cel ce poate sa mantuiasca si sa piarda. Iar tu cine esti, care judeci pe aproapele?
13. Veniti acum cei care ziceti: Astazi sau maine vom merge in cutare cetate, vom sta acolo un an si vom face negot si vom castiga,
14. Voi, care nu stiti ce se va intampla maine, ca ce este viata voastra? Abur sunteti, care se arata o clipa, apoi piere.
15. In loc ca voi sa ziceti: Daca Domnul voieste, vom trai si vom face aceasta sau aceea.
16. Si acum va laudati in trufia voastra. Orice lauda de acest fel este rea.
17. Drept aceea, cine stie sa faca ce e bine si nu face pacat are.

CAPITOLUL 5
Sfaturi catre cei avuti. Rabdarea, juramantul, ingrijirea bolnavilor. Puterea rugaciunilor. Despre cei cazuti.

1. Veniti acum, voi bogatilor, plangeti si va tanguiti de necazurile care vor sa vina asupra voastra.
2. Bogatia voastra a putrezit si hainele voastre le-au mancat moliile.
3. Aurul vostru si argintul au ruginit si rugina lor va fi marturie asupra voastra si ca focul va mistui trupurile voastre; ati strans comori in vremea din urma.
4. Dar, iata, plata lucratorilor care au secerat tarinile voastre, pe care voi ati oprit-o, striga; si strigatele seceratorilor au intrat in urechile Domnului Sabaot.
5. V-ati desfatat pe pamant si v-ati dezmierdat; hranit-ati inimile voastre in ziua injunghierii.
6. Osandit-ati, omorat-ati pe cel drept; el nu vi se impotriveste.
7. Drept aceea, fiti indelung-rabdatori, fratilor, pana la venirea Domnului. Iata, plugarul asteapta roada cea scumpa a pamantului, indelung rabdand, pana ce primeste ploaia timpurie si tarzie.
8. Fiti, dar, si voi indelung-rabdatori, intariti inimile voastre, caci venirea Domnului s-a apropiat.
9. Nu va plangeti, fratilor, unul impotriva celuilalt, ca sa nu fiti judecati; iata judecatorul sta inaintea usilor.
10. Luati, fratilor, pilda de suferinta si de indelunga rabdare pe proorocii care au grait in numele Domnului.
11. Iata, noi fericim pe cei ce au rabdat: ati auzit de rabdarea lui Iov si ati vazut sfarsitul harazit lui de Domnul; ca mult-milostiv este Domnul si indurator.
12. Iar inainte de toate, fratii mei, sa nu va jurati nici pe cer, nici pe pamant, nici cu orice alt juramant, ci sa va fie voua ce este da, da, si ce este nu, nu, ca sa nu cadeti sub judecata.
13. Este vreunul dintre voi in suferinta? Sa se roage. Este cineva cu inima buna? Sa cante psalmi.
14. Este cineva bolnav intre voi? Sa cheme preotii Bisericii si sa se roage pentru el, ungandu-l cu untdelemn, in numele Domnului.
15. Si rugaciunea credintei va mantui pe cel bolnav si Domnul il va ridica, si de va fi facut pacate se vor ierta lui.
16. Marturisiti-va deci unul altuia pacatele si va rugati unul pentru altul, ca sa va vindecati, ca mult poate rugaciunea staruitoare a dreptului.
17. Ilie era om, cu slabiciuni asemenea noua, dar cu rugaciune s-a rugat ca sa nu ploua si nu a plouat trei ani si sase luni.
18. Si iarasi s-a rugat si cerul a dat ploaie si pamantul a odraslit roada sa.
19. Fratii mei, daca vreunul va rataci de la adevar si-l va intoarce cineva,
20. Sa stie ca cel ce a intors pe pacatos de la ratacirea caii lui isi va mantui sufletul din moarte si va acoperi multime de pacate.

Categoria: Noul testament

Cautare: