EREZIA

EREZIA

715. - Crestinii care calca numai legile bisericesti administrative, si ajung in neintelegere cu ierarhia, organizandu-se si rugandu-se osebit, se numesc schismatici. Crestinii care s-au ratacit de la unele adevaruri dogmatice de credinta ortodoxa, de morala si de cult, se numesc eretici. Crestinii care si-au formulat o doctrina eretica si schismatica rupandu-se definitiv de biserica, se numesc sectanti. Doctrinele ratacite de toate nuantele, sunt creatiunea fiintelor rationale razvratite, care, in conformitate cu legea liberei lor vointe, ele pot sa asculte de adevarul vointei lui Dumnezeu sau nu, afirmandu-se in viata ca niste membre deformate (Deut. 6, 1-25; 30, 1-20), si contrare realitatii adevarului revelat, doctrine care s-au desfasurat pe linia timpului, sub formele idolatriei, ale falsilor profeti si erezii (Fac. 41,8; Ex. 7,10-13; Num. 22 si - 23; Deut. 13,1-8; Matei 22,31-32; 24,4-25; F. Ap. 8,9-24; 20,29-30; I Cor. 1,10-13; 3,2-9; II Petru 2,1-2; I Tini. 4,1-5; Tit. 3,3-5)-V. Dogmele.

716. - Fiintele rationale, oamenii, cad in erezie, din cauza: a) nestiintei (Osea, 4, 6-7; Deut. I; 39; Ioan 4, 11); b) a inselaciunii diavolesti tainuite (Fac. 3,1-6; Matei 4,1-10; Ioan 8,44; II Cor. 11,3-15); c) poftelor omenesti de a se folosi rau de libertatea care duce la razvratire, neascultare si necredinta (in Regi 22, 1-28; Ier. 20, 1-18; Tit . 3, 2-5); d) a invechirii intru pacate, atat prin educatia primita cat si prin indeletnicirea voita a mintii si a vietii obisnuite (V. Neascultarea, Pacatul). Indreptarea ereticilor se poate face numai cu darul lui Dumnezeu, care se poate altoi numai pe o inima sincera, pe care Dumnezeu nu o va urgisi (Ps. 50, 17; V. Spovedania, Providenta).

717. -”Pe ereticii cei nelegiuiti, care nu se pocaiesc, afurisiti-i si-i lepadati de ceilalti credinciosi, aducand la cunostinta publica indepartarea lor din biserica lui Dumnezeu si porunciti credinciosilor sa se fereasca cu desavarsire de ei, si sa nu se intovaraseasca cu ei nici la vorba si nici la rugaciune, caci ei sunt potrivnici si dusmani ai bisericii, strica turma lui Hristos si batjocoresc mostenirea credintei. (Prov. 13,20). Acestia sunt despre care Domnul a spus cu amaraciune si cu asprime, zicand ca sunt hristosi mincinosi si invatatori vicleni, care hulesc duhul harului si dispretuiesc darul lui cel oferit gratis, carora nu li se iarta nici in veacul de acum, nici in cel ce va sa vie (Matei 5,32). - Const. Ap. VI, 18.

718. -”Episcopul, presbiterul sau diaconul numai de se va fuga impreuna cu ereticii, sa se afuriseasca (suspende), iar de le va da voie a lucra ca unor clerici, sa se cateriseasca”. -Apost. 45.

719. -”Daca vreun cleric sau laic va intra in sinagoga iudeilor sau a ereticilor sa se roage, sa se cateriseasca si afuriseasca”.-Apos. 64.

720. -”Cu privire la clericii cei ce se numesc pe sine catari si vor sa se intoarca la biserica soborniceasca si apostoleasca, sfantul si marele sinod a hotarat ca punandu-se mainile spre pocainta peste ei, sa ramana mai departe in cler. Dar inainte de toate se cuvine ca ei sa marturiseasca in scris, ca vor consimti si vor urma dogmele bisericii sobornicesti si apostolesti, adica vor intra in comuniune si cu mirenii cei casatoriti a doua oara, si cu cei cazuti pe vremea persecutiilor, pentru care s-a hotarat si timpul de pocainta si s-a stabilit si termenul (de iertare) ca acestia sa urmeze intru toate dogmele bisericii sobornicesti. Deci, toti acesti clerici, de se vor afla numai singuri hirotonisiti, ori prin sate, ori prin orase, cei aflati in cler sa ramana mai departe clerici. Iar daca ar veni oarecari, unde este episcop sau prezbiter al bisericii sobornicesti, evident ca acel episcop al bisericii va avea mai departe demnitatea de episcop, pe cand cel ce se numeste episcop venit de la Catari (curati) va avea dreptul numai de presbiler, afara de nu cumva episcopul ar voi sa-l impartaseasca alaturi de sine cu cinstea numelui de episcop; Iar daca n-ar voi, atunci sa-i caute un loc de horepisebp sau de presbiter, pentru ca in genere sa se mentina in cler, ca sa nu fie doi episcopi intr-o cetate”. -I ec. 8.

721. -”Deoarece unii evrei s-au ratacit in credinta, socotind ca pot sa amageasca pe Hristos Dumnezeul nostru, se prefac a fi crestini, dar in ascuns il tagaduiesc, in taina serbeaza sambata si fac si alte lucruri evreiesti. Hotaram ca acestia sa nu se primeasca nici la impartasanie, nici la rugaciune, nici la biserica, ci sa fie demascati ca sunt evrei dupa religia lor, sa nu li se boteze copiii si nici sa poata sa cumpere sau sa castige robi.

Iar daca vreunul dintre dansii se va intoarce cu credinta curata si va marturisi din toata inima, defaimand obiceiurile si faptele evreiesti, incat si altii sa ia invatatura si indreptare, acesta sa se primeasca si sa se boteze, el si copiii lui, luandu-se asigurari ca se va indrepta de obiceiurile evreiesti. Daca nu vor face asa, cu niciun chip sa nu se primeasca”, VII ec.8

722. -”Nu este ingaduit ereticilor sa intre in casa lui Dumnezeu, daca staruie in eres” (Matei 12,30; Luca 11, 23). -Laod. 6.

723. -”Cei ce se convertesc de la erezie, adica dintre novatieni, fotiniani, quadrodecimani, fie ei catehumeni sau adepti ai lor, sa nu fie primiti in biserica pana ce nu anatematisesc toate ereziile si mai ales, pe cel de care ei apartin. Dintre acestia care se numesc credinciosi ai acestor secte, vor putea fi primiti la sfintele taine, numai dupa ce vor invata si marturisi simbolul credintei si vor fi unsi cu sfantul mir”. -Laod. 7.

724. -”Cei ce se convertesc de la erezia frigienilor (montanistilor), daca sunt clerici mai ales dintre sefii lor, sa fie catehizati cu toata grija, si apoi sa se boteze de episcopii si prezbiterii bisericii ortodoxe”. -Laod.

725. -”Nu se cade a lua binccuvantari (paine, aghiasma) de la eretici, fiindca acestea sunt mai mult niste absurditati, decat adevarate binecuvantari”. -Laod. 32.

726. -”Nui se cuvine a se ruga impreuna cu ereticii sau schismaticii”. -(Apost. 9,45). -Laod. 33.

727. -”Nu se cuvine sa paraseasca crestinii slujba mucenicilor lui Hristos si sa se duca la serbarile falsilor mucenici si ereticilor, sau care au fost odinioara eretici, caci acestia sunt instrainati de Dumnezeu”. -I.aod.34.

728. “Nu se cuvine crestinilor sa paraseasca biserica lui Dumnezeii si sa venereze pe ingeri ca fapturi in locul lui Iisus, care este capul bisericii (Colos. 2, 4-8; Efes. 1, 20; 4,15-16) si sa faca 174 adunari in cinstea lor, caci acestea sunt oprite. Deci de se va afla cineva ca staruieste in aceasta idolatrie ascunsa (F. Ap. 4, 12) sa fie anatema, caci a parasit pe Domnul Iisus Hristos Fiul lui Dumnezeu si a cazut in idolatrie (a pus faptura in locul facatorului) (Rom. 1, 22-23)”. -Laod. 35.

729. -”Dupa ce s-au cercetat si s-au luat in considerare toate cele ce par a fi spre folosul bisericesc, cu aprobarea si inspirata Duhului Sfant, am gasit de bine sa se trateze cu blandete si pace pomenitii donatisti, desi se deosebesc si sunt nelinistiti cu privire la impartasirea cu trupul Domnului. In ceea ce ne priveste, sa cunoasca indeobste toti cei ce s-au incurcat in comuniunea si prietenia acelora prin toale eparhiile Africii, cum ca s-au legat cu o ratacire ticaloasa, fara indoiala, precum zice Apostolul: “Certam cu blandete pe cei ce se impotrivesc, in asteptarea, ca Dumnezeu le va da pocainta ca sa cunoasca adevarul si sa-i scape din cursa diavolului, fiind ademeniti de el ca sa-i faca voia”. (II Tim. 2,25-26). Cartagina 66.

730. -”S-a hotarat ca sinodul nostru sa trimita scrisori catre toti dregatorii din Africa, de la care s-a cerut sprijin pentru ajutorul bisericii sobornicesti, cand autoritatea episcopilor este defaimata prin cetati: Adica dregatorii crestini sa cerceteze cu autoritatea lor, cele ce s-au facut de maximianisti care au ocupat samavolnic bisericile, si pe cei ce s-au despartit de ei, sa-i inscrie in actele publice, spre a fi cunoscuti de crestinii ortodocsi”. -Cart. 67.

731. -”S-a hotarat ca sa se trimita scrisori catre sinepis copiii nostri, si mai ales catre fratele nostru Anastasie de pe scaunul apostolic (Roma). El stie ca Africa are nevoie de pace. Insisi fostii clerici, donatistii, care s-au convertii si ar voi sa vina la soborniceasca biserica, ar putea fi primiti de episcopii sobornicesti in slujba de clerici, daca aceasta ar contribui la unirea tuturor crestinilor. Toi asa s-a procedat si in trecut in mai multe biserici ale, Africii unde a odraslit acest eres. Prin aceasta nu se dezleaga cele hotaiitede sinodul de peste mare (Italia), ci numai ca sa se usureze unirea celor ce vor sa vie la soborniceasca biserica. Intotdeauna trebuie sa se urmareasca unitatea ecumenica si folosul mantuirii sufletelor in toate locurile. Sinodul de peste mare (Italia) este impotriva primirii clericilor in aceeasi demnitate , dar noi tinem seama ca mantuirea este data pentru toti. Astfel, daca cei ce s-au hirotonit de donatisti, vin la soborniceasca biserica, nu vom proceda dupa sinodul italian, ci noi il vom primi in demnitatea clericala pentru a se face unirea soborniceasca a bisericii”. -Cartag.68.

732. S-a hotarat sa se trimita delegati ai sinodului la episcopii sau mirenii donatistilor spre a le propovadui pacea si unirea, fara de care nu se poate dobandi mantuirea. Si se va face cunoscut ca ei n-au ce imputa bisericii sobornicesti. Sa se faca cunoscut tuturor, pe temeiul documentelor, cat s-au purtat ei de rau fata de schismaticii lor maximianisti. Daca vor voi sa inteleaga, Dumnezeu le va lumina mintea, ca sa priceapa, ca asa cum s-au dezbinat maximianistii de ei, lot asa s-au dezbinat ei odinioara de soborniceasca biserica. Pe acesti maximianisti i-au persecutat, apoi i-au primit pe fiecare in rangul sau cand au revenit la ei, recunoscandu-le si botezul, numai sa-i atraga in secta lui Donat si sa nu intre in soborniceasca biserica, fara a-i mai invinovati, asa cum facuse mai inainte”. -Cartag. 69.

733. -”S-a hotarat ca sa se ceara de la imparati ca ramasitele idolatriei, nu numai statuile cele sculptate, ci si cele din orice fel de locuri deschise sau din dumbravi sau de sub copaci, cu tot chipul sa se nimiceasca”. -Cartag. 84.

734. -”Fiecare episcop, in orasul episcopal, fie singuri, fie in colaborare cu altii, trebuie sa intre in legatura cu conducatorii donatistilor, si sa-i provoace ca si ei sa trimita reprezentanti spre a discuta problemele religioase. Daca va fi nevoie se va cere si ajutorul dregatorilor lumesti. Comunicarile facute vor fi semnate de episcopul Cartaginei in numele sinodului”. -Cartag. 91.

735. - Augustin, episcopul Cartaginei a propus spre aprobare urmatoarea scrisoare: “Noi, trimisii autorizati ai sinodului nostru ortodox, cautam sa intram in tratative cu voi, dorind a ne bucura de indreptarea voastra, dupa cuvantul Domnului, care zice: Fericiti facatorii de pace ca aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema (Matei 5, 9). Dar si proorocii ne invata sa zicem celor ce nu voiesc sa se numeasca frati ai nostri: Voi sunteti frati ai nostri. Deci voi nu trebuie sa dispretuiti sfatul nostru, care vine din iubirea pacii, caci, daca voi credeti ca veti avea dreptate, sa fiti cu rabdare. Cand se va intruni sinodul vostru, alegeti dintre voi pe cei ce vor apara paruta voastra dreptate si noi vom face la fel. Cei alesi dintre noi vor trata in liniste la locul si in timpul hotarat cu ai vostri, ca prin voia lui Dumnezeu sa se puna capat, in sfarsit, ratacirii vechi, ca nu cumva sufletele neputincioase si poporul fara experienta sa se piarda in dezbinarea nelegiuita prin increderea in oameni. De veti primi frateste aceasta invitatie, usor se va lamuri dreptatea, iar daca nu veti primi aceasta propunere, reaua credinta a voastra se va cunoaste indata. Toti au fost de acord”. -Cartag. 92.

736. …”Deja s-a vorbit despre catari, si tu ai observat ca noi trebuie sa ne calauzim dupa obiceiul locului unde ne aflam, fiindca toti cei ce s-au ocupat de aceasta problema au vederi deosebite cu privire la validitatea botezului savarsii de eretici. Botezul pepuzieiiilor nu poate sa fie socotit ca un adevarat botez; si eu nu ma pricep cum Dionisie (+256) episcop al Alexandriei, om cult si mare canonist, ia trecut cu vederea. Cei vechi au judecat sa primeasca numai acel botez care nu este gresit fata de adevarurile credintei dogmatice. Insa ei au deosebit trei feluri de crestini rataciti, despartiti de biserica: ereziile, schismele si adunarile ilegale (parasinagogi).

Se numesc eretici cei ce pacatuiesc contra anumitor invataturi esentiale ale credintei… Se numesc schismatici, cei ce s-au despartit de biserica pentru anumite chestiuni (administrative, cultice, ele), cu privire la treburile bisericesti. Se numesc adunari ilegale acelea pe care le fac anumiti preoti, razvratiti contra episcopilor, sau de episcopii razvratiti contra (sinodului) bisericii, sau de o comunitate bisericeasca neascultatoare. De exemplu, daca cineva a fost dovedit de vreun pacat si a fost afurisit, adica oprit de la slujba, dar el nu se supune canoanelor, si slujeste, apoi se insoteste cu cei despartiti de biserica pentru a-si implini anumite interese personale, aceasta razvratire se numeste adunare ilegala.

Este o schisma, daca de ex. cineva are (ca donatistii), cu privire la pocainta, alte vederi contrare celor care fac parte din biserica. Este o erezie, daca cineva asculta de ratacirile maniheilor, marcionitilor si a pepuzienilor (montanisti), despre care vorbim acum, fiindca ei se deosebesc prin insesi adevanirile dogmatice cu privire la Dumnezeu. Pentru aceasta s-a hotarat odinioara sa se declare botezul ereticilor nevalabil si a primi pe cel al schismaticilor, pentri ca ei fac parte inca din biserica. Iar pe cei care in adunari ilegale, sa fie primiti numai, dupa ce ei se vor indrepta prin pocainta. Chiar si cei care s-au dus dupa cei razvratiti, fiind in oarecare demnitati bisericesti, dupa ce se vor indrepta, sa fie primiti in aceeasi treapta clericala”,

“Insa pepuzienii (montanistii) sunt intru totul eretici, pentru ca ei hulesc contra Duhului Sfant, atribuind in chip nelegiuit si fatarnic lui Montan si Priscilei supranumele de “Mangaietorul”. Pentru aceasta ei se fac dublu vinovati: mai intai, pentni ca ei atribuie oamenilor vrednicia lui Dumnezeu, si in al doilea rand, pentru ca ei hulesc pe Duhul Sfant comparandu-l cu oamenii. Care ar fi temeiul pentru a se putea sustine ca botezul lor facut in numele Tatalui si al Fiului, a lui Montan si al Priscilei sa fie valabil? Cei ce nu s-au botezat dupa Sfanta Traditie nu pot fi socotiti botezati cu adevarat. Daca Dionisie a scapat din vedere aceasta, nu se cuvine ca noi sa aprobam greseala lui, caci prin bunul simt, absurditatea (acestui botez) se poate vedea de la sine”.

“Catarii de asemenea fac parte dintre schismatici. Predecesorii nostri, adica Ciprian si Firmilian, au socotit ca sunt egali in ratacire, Catarii, Encratitii, Hidroparastatii si Apotactitii”.

“Schisma este despartirea de biserica si toti cei ce se despart nu se mai impartasesc de daturile Duhului Sfant, pentru ca revolta lor au oprit pentru ei, izvorul harului facand sainceteze succesiunea legitima a preotiei parintilor. Autorii acestei despartiri au fost hirotonisiti de episcopii sobornicesti si aceasta consacrare le-a adus asupra lor harul; insa de cand s-au despartit cazand in randuiala mirenilor, ei nu mai au puterea de a boteza si nici a hirotonisi, caci de indata ce ei nu mai au darul Duhului Sfant, ei nu mai au puterea sa hirotoniseasca pe altii”. Pentru aceasta, s-a oranduit cwn ca botezul lor trebuie sa se faca din nou, fiindca ei nu sunt decat niste mireni, si toti care se vor intoarce la biserica, si toti cei ce fusesera botezati de preotii lor, trebuiesc rebotezati. Cu toate acestea, intrucat multi episcopi din Asia, din coboramant fata de ei, si pentru a inlatura tulburarile, au socotit de bine a se primi si botezul lor, ii putem primi si noi”.

“Insa trebuie sa fim atenti asupra nelegiuirii Encratitilor, fiindca ei pentru a impiedica pe cei din secta lor de a se reintoarce la biserica, i-au silit sa se boteze la ei, punandu-i sub stapanirea obiceiurilor lor. Dar, pentru ca nu s-a hotarat nimic cu privire la acesti sectanti, se cuvine ca sa se anuleze ai desavarsire botezul lor, si sa fie botezati din nou cei care se vor intoarce la biserica, desi fusesera botezati de preotii lor eretici. Insa, daca aceasta practica ar tulbura ordinea bisericii, ar trebui sa urmam obiceiul iconomisirii parintilor, care au fost destul de prevazatori, caci ar fi de temut, ca silindu-i de a se (boteza) reboteza, prin aceasta mare severitate, i-am impiedica sa revina la mantuire. Desi botezul lor nu este intru totul egal cu al nostru, noi nu suntem obligati (expres de canoane) sa-i botezam din nou pentru a li se da harul, ci noi suntem obligati sa respectam intru toate randuiala canoanelor (pentru convertirea lor). Apoi nu trebuie sa se opreasca a se face ungerea cu Sfantul Mir tuturor celor care au primit botezul (acceptat de noi), inainte de a-i primi la tainele noastre. Eu stiu ca Zoin si Saturnin au fost ridicati la scaunul episcopal (s-a recunoscut hirotonia lor). Iata pentru ce nu se pot separa de biserica, cei ce au facut parte din aceasta secta, pentru ca primirea acestor doi episcopi ne serveste ca un canon de orientare, care s-a facut cu privire la primirea lor”, -sf. Vasile 1.

737. -”Ereticii care se pocaiesc la sfarsitul vietii (fiind amenintati de moarte) pot fi primiti (la impartasire), dar aceasta primire sa nu se faca cu usurinta, ci cu destula cercetare, pentru a ne convinge de pocainta lor daca este curata, si daca da dovada prin fapta ca ei doresc cu adevarat sa se mantuiasca”. - Sf. Vasile 5.

738. -”Encratitii, Sacoforii si Apostactitii trebuiesc tratati ca si novatienii, pentru care s-a formulat canon, iar pentru acestia nu avem nimic. Pe acestia noi am hotarat sa-i rebotezam. Daca pana acum (in eparhia iui Amfilohie) nu s-au rebotezat ca si la romani, cu toate acestea, noi hotaram de acum incolo sa fie botezati din nou, aceasta hotarare s-o aplici si tu, fiindca aceasta erezie este odraslita din eresul marcianitilor, care defaima taina nuntii, folosirea vinului, zicand ca sunt creaturi spurcate. Iata de ce noi nu-i primim in biserica pana ce nu se boteaza dupa formula noastra, ca sa nu se poata insela, cand ei pretind ca sunt botezati in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, ei care zic, ca si Marcion si ceilalti eretici, cum ca Dumnezeu este facatorul raului. Astfel, daca tu socotesti de bine, ar trebui convocat un sinod al episcopilor care sa formuleze un canon pentru acesti eretici, ca sa se poata reboteza fara pericol, si sa avem o regula sigura de urmat cu privire la toti acestia”, (mai tarziu a dat c. II, ec. c. 7). -Sf. Vasile 47.

739. -”Cu privire la episcopii care au trecut la arieni in vreme de prigoana, iar acum dupa ce ea a incetat, sa se procedeze cu ei dupa obicei. Astfel, in locul lor sa se aseze altii, care au fost statornici in ortodoxie, iar apostatii vor ramane doar cu numele de clerici, asa cum s-a facut in Tebaida. Preotii asezati de episcopul Apolo, care au trecut la arieni, din socotinta (initiativa) lor, acum daca mai sunt intre clericii ortodocsi, sa se scoata, iar daca ei au trecut din ordinul episcopului lor, pot sa ramana in cler, ca cei ce au facut-o din nepriceperea ereziei; iar daca enoriasii ii inlatura, sa se hirotoniseasca altii in locul lor, iar daca ii tin impreuna cu cei ortodocsi, sa fie tratati dupa acelasi obicei folosit de episcopii din Tebaida”. -Teofil 2.

740. “Mi-ai facut cunoscut (tu ep. Afnigie) ca oarecare dintre mirenii care se numesc pe sine catari, voiesc sa vina la biserica. Deci, deoarece sinodul tinut la Niceea de (c.8) de catre fericitii nostri parinti au hotarat ca sa se hirotoniseasca cei ce vin (de la catari) se aproba ca, potrivit acestei norme, sa-i hirotonesti pe cei ce vin la biserica, daca viata lor este vrednica si daca nimic nu li se opune”. -Teofil 12.

Categoria: Pravila Bisericeasca

Cautare:

EREZIA

Vizualizari: 1737

Id: 633

Imagine:

Share: