Este bine sa credem in clarvazatori?

Este bine să credem în clarvăzători?

În clarvăzători putem să credem, dar ce să credem? Că sunt clarvăzători? Dacă sunt, atunci sunt! Însă clarviziunea se dă anumitor oameni, anumitor preoţi, anumitor călugări, anumitor pustnici şi nu mereu. Oricum, clarviziunea se foloseşte în iconomia divină. Spre exemplu, acela a văzut că se dărâma zidul peste el, i-a apărut în vis şi s-a trezit, a fugit şi apoi a căzut zidul. Viziunea lui i-a folosit. În momentul în care clarviziunea se manifestă în alt fel, înseamnă că nu este clarviziune. Eu l-am întâlnit pe părintele Cleopa în aceste două stări. Când a avut o viziune clară asupra celor de faţă şi altă dată când habar n-a avut. Odată m-am dus cu nişte intelectuali la el şi am poposit la o mănăstire unde am dormit şi ne-am sculat dimineaţa la 5 să plecăm şi le-am spus doamnelor intelectuale:

„Doamnelor, mergem la părinte Cleopa, stăm la Liturghie cât mai apucăm, luăm anafură şi mergem repede la părintele Cleopa”. Eu vorbisem mai dinainte cu dânsul: Părinte Cleopa, vin cu nişte intelectuali care sunt cam zăpăciţi la cap şi trebuie repuşi în ordine, căci sunt oameni buni, dar le merge mintea cam strâmb, iar el a zis: „Bine, să mă anunţi”. M-am dus, l-am anunţat şi i-am spus că am venit.

„Ştiu, ştiu, adu-i aici!” şi m-am dus acolo şi a vorbit două ore acestor paisprezece oameni. Ce credeţi că a vorbit? Despre tonele de trotil care atârnau deasupra fiecărui locuitor al Terrei şi spunea aşa cu exemple. De unde luase asta? Cineva îi adusese ziarul sau unde citise el, nu ştim! Era un ziar „Scânteia”, care spunea pe prima pagină toate datele acestea, dar multe date, toate calculele acestea, căci era cu ocazia luptei pentru pace pe care Ceauşescu o promova, şi se publica aşa. Şi el a vorbit două ore despre asta, apoi am plecat, iar ei m-au întrebat: „Pentru asta ne-ai adus aici?”, iar eu am spus că nu înţeleg nimic. După ce ne-am sculat, era şi vinerea, le-am spus: „Hai să nu mâncăm” dar câţiva au spus: „Trebuie să mâncăm, pentru că ni se strică mâncarea”. Deci au mâncat conserve de carne sau de dulce, tot ce aveau. Atunci eu am văzut că părintele Cleopa, datorită acestei atitudini a lor, a cunoscut cu duhul nebunia noastră şi a vorbit ca atare. Pe urmă am plecat, iar până seara i-am băgat pe toţi în spital la Piatra Neamţ, căci au făcut intoxicaţie.

Altă dată am mers cu cineva şi i-am spus: „Uite, dacă nu vrei să mă asculţi pe mine, nu vrei să mă crezi pe mine, nu iţi ajung argumentele mele, trebuie să mergem la părintele Cleopa, crezi în ce spune el?” Şi el a răspuns: „Da”. Eu i-am spus: „Du-te!”. El s-a dus şi iese foarte bucuros şi spune: „Vede ca mine, părinte”. „Cum, ca tine?” şi îl iau de mână şi mergem înapoi la părintele Cleopa:

„Părinte, ce l-ai sfătuit pe acesta, căci are problemele acestea?” şi spun eu ce şi cum. „El mi-a spus trei lucruri, nu şapte, cum zici. Dacă este aşa cum spui, este altceva. El ce făcuse? El nu spusese totul şi părintele l-a sfătuit ca atare. Doar după ce a spus totul, desigur că l-a sfătuit altfel. Atunci am înţeles că părintele Cleopa nu cunoscuse cu duhul nimic din ce omisese musafirul. Asta vreau să spun, că n-a văzut nimic cu duhul, n-a cunoscut cu duhul, căci dacă cunoştea, atunci îi spunea ce trebuie sau îi spunea: „De ce nu spui tot?”. Adică, în anumite momente, clarvăzătorii cunosc cu duhul, iar în anumite momente, nu. Însă vederea cu duhul nu este tot una cu clarviziunea, pentru că eu cred că vă referiţi dacă cineva care crede că vede prin om iţi spune dacă ţi-ai scos apendicita sau nu sau altele. Acestea sunt apă de ploaie, dar de ce? Cine le-a dat lor această putere? Dacă le-a dat-o Dumnezeu, atunci trebuie să ştim şi cum. Cine are clarviziunea adevărată, nu face caz de ea, nu spune „Veniţi la mine să vă prezic eu, să văd eu prin voi”, nu! Clarvăzătorul este acel trăitor autentic, de care ştiu puţine persoane că are acest dar, sau ştiu multe persoane, dar care nu îşi foloseşte acest dar de la Dumnezeu decât când Dumnezeu consideră că este necesar să-l folosească.

Am insistat mai mult asupra acestui aspect pentru că, în zilele noastre, foarte mulţi vor să meargă la clarvăzători şi asta este o greşeală.

(Părintele Nicolae Tănase, Soțul ideal, soția ideală, Editura Anastasis, Sibiu, 2011, pp. 62-65)

Categoria: Articole

Cautare: