Este cu neputinta ca omul sa fie curatit mai inainte de a participa in mod manifest la Duhul

Trebuie să fie curăţit? Celor ce voiesc, Duhul le vine în ajutor, de vreme ce nici nu este cu putinţă ca cineva vreodată, fără ajutorul Duhului, să dobândească fie şi numai o adiere de curăţie. De aceea David cel minunat Îl roagă pe Dumnezeu zicând: „Inimă curată zideşte întru mine, Dumnezeule, şi duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele". Cum va fi aceasta? Dacă „Duhul Tău cel Sfânt nu îl vei lua de la mine". Şi susţine apoi: „cu Dumnezeul meu voi trece zidul". Căci şi Sfântul Pavel spune că de aici este mântuirea şi de aici mărturiseşte că este curăţirea zicând: „Ne-a mântuit pe noi prin baia naşterii din nou şi prin înnoirea Duhului Sfânt pe Care L-a vărsat peste noi din belşug". Şi încă: „Dar v-aţi sfinţit, v-aţi îndreptat în numele Domnului Iisus Hristos şi în Duhul Dumnezeului nostru". Şi Marele Vasile: „Ceea ce este mişcat cu mişcare veşnică de Duhul Sfânt a devenit fiinţă vie şi sfântă". Şi iarăşi zice: „Nu există sfinţire fără Duhul Sfânt". Şi iarăşi: „Toate se sfinţesc prin Cel ce este singur sfânt şi Care zice despre El însuşi: «zice Sfântul». Dar sfinţeşte prin Duhul. Căci Duhul este semnul sfinţirii lui Dumnezeu şi izvorul a toată sfinţirea pentru toţi şi toţi suntem chemaţi la sfinţirea Duhului, după cum învaţă apostolul". „Nenorocite, aşadar, se arată toate cele făptuite de noi înaintea Domnului, lipsite fiind de slava lui Dumnezeu, din pricina firii create, dacă nu participă la dumnezeire". Şi cum nu ar fi nenorocite şi mai ales slabe şi stinse foarte cele neîntărite de Duhul cel de viaţă făcător şi dătător de putere? „Veţi lua putere, venind peste voi Duhul Sfânt" a zis Domnul Iisus. Aşadar, în mod vădit, oricine, mai înainte de venirea Duhului Sfânt, va fi lipsit de puterea cuvenită oricărui creştin şi, prin urmare, va fi slab şi neputincios. De aceea, Eccleziastul, iubitorul de înţelepciune şi părtaşul Duhului Sfânt, zice: „vai de cel singur", când va cădea, din slăbiciunea firii, cine îl va ridica, neavând puterea de sus care să îl ajute? De aceea David, invocând Duhul, zicea: „Nu mă lăsa Doamne Dumnezeul meu, nu Te depărta de la mine; ia aminte spre ajutorul meu, Doamne al mântuirii mele. "Apoi insistă, astfel, zicând: „Domnul este ajutorul meu, nu mă voi teme de ce-mi va face mie omul". Şi tinde spre Dumnezeu, fiindcă „nu mă voi teme de rele", oricare ar fi ele şi de oriunde ar veni ele. De ce? Fiindcă „Tu cu mine eşti". Aceasta corespunde cu ceea ce spune Sfântul Pavel: „Toate le pot". Cum? „Întru Hristos Iisus, Care mă întăreşte. "De aceea şi corifeul ucenicilor lui Hristos îi socotește și îi numeşte fericiți pe cei peste care Duhul Sfânt S-a odihnit. Ascultă ce spune despre Duhul şi Marele Vasile: „Sfintele puteri, prin împărtăşirea de ceea ce este sfânt prin natură, dobândesc sfinţenia care se sălăşluieşte în întregul lor ipostas şi îl pătrund. Diferenţa între acestea și Duhul Sfânt este că Duhul are sfinţenia drept natură, iar puterile o au prin participare". Dacă astfel stau lucrurile pentru puterile cele cereşti, ce trebuie să credem despre noi, cei pământeşti şi îngreunaţi de povara materiei şi de mii de griji trupeşti?

(Sfântul Calist Angelicoudes, Trei tratate isihaste, Editura Doxologia, Iași, 2012, pp. 128-129)

Articolul apare online prin efortul editorilor site-ului doxologia.ro.

Categoria: Articole

Cautare: