Evagrie Ponticul - Cum trebuie sa ne nevoim si sa ne linistim :: Filocalia

Evagrie Ponticul - Cum trebuie sa ne nevoim si sa ne linistim :: Filocalia - vol. I

Evagrie Ponticul

Cum trebuie sa ne nevoim si sa ne linistim

Fragmente

Monahul trebuie sa sa nu aiba femeie, sa nu nasca fii sau fiice; dar nu numai atat, ci trebuie sa fie si ostas al lui Hristos, nepamantesc, fara grija, inafara de orice gand si fapta de castig, dupa cum zice si Apostolul: "Nimeni ostas fiind, nu se impiedica de lucrurile lumesti, ca singur Voievodului sa placa". Asa sa fie si monahul, mai ales cel care a lepadat toate cele materiale ale lumii acesteia si zoreste spre castigurile cele frumoase si bune ale linistii. Caci ce frumoasa si buna este nevointa pentru dobandirea linistii. "Bland este jugul ei si sarcina usoara". Dulce este viata si fapta ei placuta.

Vrei asadar, frate, sa iei asupra ta viata singuratica si sa zoresti spre cununile celei mai mari biruinte, a linistii? Lasa grijile lumii cu domniile si cu stapanirile ei, adica fii nepamantesc, fara patima si fara de orice pofta, ca facandu-te strain de tovarasia acestora, sa te poti linisti intr-adevar. Caci de nu se va smulge cineva pe sine din acestea, nu va putea dobandi petrecerea aceea. Indestuleaza-te cu mancare putina si fara pret, nu cu multa si bogata. Iar daca de dragul de-a fi ospitalier iti merge gandul la vreo mancare mai de pret, leapada gandul acesta si nicidecum sa nu-i dai ascultare, ca prin el iti intinde vrajmasul o cursa, ca sa te abata de la liniste.

Iubeste instrainarea, caci te izbaveste de imprejurarile tinutului tau si te face sa te bucuri numai de folosul linistii. Fugi de zabovirile in cetate si rabda cu barbatie pe cele din pustie; "ca iata, zice Sfantul, m-am departat fugind si m-am salasluit in pustie". De este cu putinta, in niciun chip sa nu te arati prin cetate. Caci nu vei vedea acolo nimic de folos si nimic bun pentru petrecerea ta. Asadar cauta locurile netulburate si singuratice si sa nu te infricosezi de ecoul lor. Chiar naluciri de la draci de vei vedea acolo, sa nu te inspaimanti, nici sa fugi, lepadand alergarea ce iti e spre folosul tau. Sa stai pe loc fara frica si vei vedea maririle lui Dumnezeu: ajutorul, purtarea de grija si toata cunostinta spre mantuire. "Caci am primit, zice fericitul barbat, pe Cel ce ma mantuieste de imputinarea sufletului si de furtuna". Multe ispite sunt cu acest scop. De aceea teme-te de greseala si stai cu asezamant in chilia ta.

Tu asculta-ma si fa cele ce-ti randuiesc tie: Asezandu-te in chilia ta, aduna-ti mintea si gandeste-te la ceasul mortii. Priveste atunci la moartea trupului, intelege intamplarea, ia-ti osteneala si dispretueste desertaciunea din lumea aceasta, atat a placerii cat si a straduintei, ca sa poti sa ramai nestramutat in aceeasi hotarare a linistii si sa nu slabesti. Muta-ti gandul si la starea cea din iad, gandeste-te cum se chinuesc sufletele acolo, in ce tacere prea amara? sau in ce cumplita suspinare? in ce mare spaima si framantare? sau in ce asteptare? Gandeste-te la durerea sufletului cea neincetata, la lacrimile sufletesti fara sfarsit. Muta-ti apoi gandul la ziua invierii si la infatisarea inaintea lui Dumnezeu. Inchipueste-ti scaunul acela infricosat si cutremurator. Adu la mijloc cele ce asteapta pe pacatosi: Rusinea inaintea lui Dumnezeu, a lui Hristos insusi, a ingerilor, a Arhanghelilor, a Stapaniilor si a tuturor oamenilor, toate muncile, focul cel vesnic, viermele cel neadormit, sarpele cel mare, intunericul si peste toate acestea plangerea si scrasnirea dintilor, spaimele, chinurile. Gandeste-te apoi si la bunatatile ce asteapta pe drepti: indraznirea cea catre Dumnezeu Tatal si catre Iisus Hristos, catre ingeri, Arhangheli, Stapanii, impreuna cu tot poporul imparatiei si cu darurile ei: bucuria si fericirea. Adu in tine amintirea acestora amandoua si plange si suspina pentru soarta pacatosilor, imbraca vederea ta cu lacrimi de frica sa nu fi si tu printre dansii. Iar de bunatatile ce asteapta pe drepti bucura-te si te veseleste. Sargueste-te sa te invrednicesti de partea acestora si sa te izbavesti de osanda acelora. Sa nu uiti de acestea, fie ca te afli in chilie, fie afara si nicidecum sa nu lepezi pomenirea aceasta dinaintea ta, ca cel putin printr-aceasta sa scapi de gandurile spurcate si pagubitoare.

"Legumele ierburilor", "mancati-le nimic cercetand" si: "Nu cele ce intra in gura spurca pe om". Deci infranarea de la anumite bucate, e lucru ce ramane la alegerea ta, ca o osteneala a sufletului.

Categoria: Filocalia - vol. I

Cautare: