Există un singur sens al existenței omului pe pământ: dobândirea Lui Dumnezeu

,,Demult, demult un ucenic a vrut să-i facă un dar profesorului său şi s-a gândit să-i dăruiască o grădină cu flori, copaci, verdeață, alei, fântâni....

Acel elev datorită pregătirii lui excepționale era foarte bogat și deținea o funcție importantă pe atunci...

O minunăție era acea gradina... un colț de rai !

Iar când a fost totul gata, aranjat, l-a chemat pe profesorul său şi i-a spus:

- Domnule profesor , ca semn al iubirii şi prețuirii mele faţă de tine, îți dăruiesc această grădină.

Profesorul a admirat-o, apoi a spus:

- E foarte frumoasă, dar să ştii că îi lipsește ceva !

Şi ducându-se în păduricea de lângă grădină, a luat un braț de frunze moarte şi de vreascuri pe care le-a aruncat în mijlocul grădinii, zicând:

Acum e perfectă !

____________

Vă rog tare mult să înțelegeți că a te considera perfect, a te considera pe deplin fericit ţine doar de o imaginație închipuită, pentru că lucrurile sunt complementare: nu există viață fără moarte, nu există sănătate fără boală, nu există ordine fără dezordine, nu există creație fără entropie, toate merg în tandem. Dacă ar exista aici, pe pământ, ceva perfect, omul ar înnebuni, ar crede că este atotputernic, că el stăpânește lumea, că poate face orice voiește.

De aceea, suferința smerește omul, îl așază cu picioarele pe pământ și cu inima în Cer.

Gândirea pozitivistă este o mare înșelare, căci, după cum vedem acum, poate mai mult decât oricand altcândva, realitatea este alta. În lumea reală lumea se îmbolnăvește, îmbătrânește şi moare. Gândirea pozitivistă (dacă gândești pozitiv, alungi tot răul) este un non-sens. Boala și moartea nu le poți alunga, oricât de pozitiv ai gândi. Oricât de pozitiv ai gândi, există rău pe lume, aceasta este realitatea!

Printr-un singur mod putem birui moartea și cred că fiecare dintre noi a simțit această stare.

Omul caută să-şi lege existența de ceva puternic, de ceva ce nu se degradează, nu moare, de ceva ce depăşeşte bariera morții şi acest “Ceva” nu poate fi decât DUMNEZEU!!

De asta sunt eu ortodox, pentru că eu cred că omul se poate îndumnezei, eu cred că omul şi Dumnezeu se pot uni atât de puternic încât omul poate împrumuta însușirile Lui. Eu am devenit ortodox, pentru că îmi doresc ca Dumnezeu să-mi împrumute însușirile Lui: blândețea, iubirea, bunătatea, nejudecarea. Nu sunt ale mele, nu-mi vin firesc, dar prin căutarea Lui, doresc să mă împărtășesc de ceea ce este Dumnezeu, ca prin El să pot învinge toate neputințele acestei vieți: boala, bătrânețea, moartea.

Viețuirea noastră pe pământ nu poate fi doar zoologică. Dacă omul nu are spiritualitate, atunci el va tinde să o inventeze. Toate plăcerile pe care noi ni le producem sunt mărginite, limitate, sunt produsul minții noastre.

Gândirea pozitivistă este idolatrie.

Ajungi să te închini ţie şi ideilor tale. Meditația este o cumplită formă de egoism. Stările de bine sunt provocate doar de mintea ta, căci, atunci când deschizi ochii, de ești sincer cu tine, vezi că realitatea lumii și a vieții este alta

Mă întreabă câte un om dacă Îl trăiesc pe Dumnezeu şi nu-i pot spune decât că sufletul meu e negru precum haina mea, că sunt un om păcătos ce se spovedește, dar trăiesc cu nădejdea că Domnul îmi va vorbi într-o zi.

Nădejdea mea este imbatabilă...bătrânul meu, părintele Elefterie Mihail de la Dervent ( mâine i se face pomenirea la 34 de ani de veșnicie) , mi-a adeverit, prin strălucirea chipului său, că Dumnezeu este viu și că ne iubește.

Drumul pe care am pornit este un drum al trezirii...

Putem limita viața noastră la traiul,, bun " de pe pământ, la familie, copii, casă, serviciu,concedii exotice dar ne mințim singuri, pentru că toate acestea merg doar până în poarta cimitirului.

______________

Există un singur sens al existenței omului pe pământ: dobândirea Lui Dumnezeu !"

Categoria: Articole

Cautare: